The devil's daughter (pauza)

Capitolul VIII

Cea mai mare ticalosie este tradarea si totusi simti o placere dubla atunci cand il tradezi pe acela care te-a mintit.

------------------------------------------------------

Cand m-am trezit am descoperit ca ma aflam intr-un pat strain, intr-o camera necunoscuta, purtand acea rochie incomoda de ieri. Am nevoie de haine normale, din secolul douazeci si unu. Oftand m-am ridicat din pat si m-am indreptat spre gigantica fereastra a camerei. Am ramas surprinsa de ce am vazut. Eram in mijlocul unei paduri, castelul fiind construit pe o stanca. Puteam vedea si satul cu strigoii care se plimbau in hainele lor de epoca, vedeam cupluri fericite, unele casatorite avand copii. M-am imaginat si pe mine alaturi de un barbat, cu un copil in brate, fiind complet fericita. Eu nu voi avea niciodata viata asta, eu sunt fiica lui Lucifer, fiica diavolului, mosternitoarea iadului. Singurul motiv pentru care sunt aici este sa-mi protejez sora, salvez mama, sa-mi reunesc familia iar apoi peste multi ani cand tata se va plictisi de condus, va trebuii sa devin eu insami diavolul. Eu nu voi putea avea asta. Am plecat de la fereastra indreptandu-ma spre o una din cele trei usi ale camerei. Deschizando, am descoperit o baie imensa. A doua era incuiata iar a treia ascundea un dulap mare cat dormitorul.

Am ajuns sa privesc sutele de palarii, manusi, pantofi, bijuterii, machiaje, umbrele,etc. Dar cele mai multe articole erau rochiile cu crinolina. Am inceput sa caut una ca sa o port azi. Dupa mai multe cautari am gasit o rochie visiniu cu negru, pe care am scoso din dulap fiind insotita de mai pulte accesori. Dupa ce am asezat hainele pe pat m-am indreptat spre baia camerei folosindu-mi intunericul pentru a desface sireturile corsetului.

Dupa o baie lunga m-am reintors in camera imbracand fiecare chichita a rochiei visinii, folosindu-mi iar intunericul la sirete. M-am uitat la bratara pe care am purtato ieri, punand-o peste manusile albe si lungi. Mi-am periat buclele negre gandindu-ma sa folosesc fard de obraji pentru putina culoare deoarece eu nu roseam niciodata pielea mea fiind alba ca hartia, iar in contrast cu parul negru aratam ca o fantoma. Ei, si asa ii sperii pe toti cu aura mea. m-am gandit eu zambind, intorcandu-mi incheietura mainii drepte. Manusile aveau o gaura. Pentru sigiliul tatalui! Cei de vita nobila au pe incheieturile mainilor doua sigilii, cea de pe mana stanga fiind al mamei iar celalalt al tatalui. In timp ce ma uitam gaura, pe incheietura a aparut un semn negru, de vre-o cinci centimetri. Arata infricosator, impunator dar totusi gratios. Ei tata, e timpul sa parasesc camera. am gandit eu mergand spre usa incuiata, golosindu-mi intunericul sa o descui. Inca nu m-am vindecat de tot, intunericul nu e puternic si cretinu de print ma incuie aici. deschizand usa am inceput sa tip nervoasa:

-Nahtan!! Strigoi de doi bani, unde esti?? am spus eu mergand furioasa pe holul lung facandu-mi intunericul sa fie simtit

Pe hol s-au auzit niste pasi grabit, i-ar cand m-am intors in spatele meu statea o copila de vreo cincisprezece ani.

-Majestate, logotnicul dumneavoastra este in sufrageia familiei, doriti sa il vedeti? intreba strigoita plictisita

-Logodnicul cui? am urlat nervoasa uitundu-ma la copila urat

-Regina a spus ca sunteti logodnica printului Nahtan, dar totusi nu ma asteptam ca el sa aleaga o muritoare fara rang. a spus ea arogant

-Una la mana copila, am spus ridicandumi incheietura drapta, eu sunt fiica diavolului, printesa indului. Si doi la mana, vreau sa comunici tuturor ca nu sunt logodita cu cretinu ala de strigoi, inteles! am urlat eu spre ea facand-o sa se cutrenure de frica. Si acum duma in camera aia nenorocita!!

Copila mi-a aratat drumul spre camera in care se afla cei doi strigoi, apoi plecand sa-si indeplineasca comanda ce i-am dat-o.

-Voi doi idiotilor!! am tipat spre cei doi strigoi ce ma asteptau in sufragerie. Chiar credeti ca voi accepta vre-o data sa ma casatoresc cu tine? am intrebat spre Nahtan