Ticul nervos

34 1 0
                                    


   Data exacta nu o mai stiu ... incepusem gradinita si trecusera cateva luni de la accidentul de masina ,nu prea dormeam , pe atunci inca imi era frica de moarte si chestia aceea ma traumatizase ... retraiam momentul accidentului din nou si din nou si din nou in fiecare seara cand adormeam ... auzeam sirenele si tipetele in cap .... daca imi astupam urechile tot nu ajuta ,singurul lucru la care ajuta era doar pentru a oprii tipetele si injuraturile din camera cealalta ... Dar asta nu oprea trepidiatiile din cauza pumnilor in pereti si in mama dati de tatal meu ... Si show-ul se muta la mine in camera ... mama cautand un mod de al opri , dar in seara aia era mult prea beat si mult prea nervos , se certase cu masa si mama ii ceruse niste bani ca sa ma imbrace pe mine de scoala si pentru mancare ...

  In aceea noapte , cred ca era in jur de ora 01:00, tata nu a mai tinut cont si i-a carat de fata cu mine pumni si picioare pana a inceput sa scuipe sange si sa lesine pentru cateva secunde ... pe jos am vazut doar rosu si in cap rasunau tipetele "MAMA: opreste-te nenorocitule !! La copil nu te gandesti ?! OMOARA-MA DRACU ODATA , DAR SA VAD CUM II VEI EXPLICA LUI !!! * aratand inspre mine in timp ce se apara de pumnii lu' tata* TATA: Taci , fa nenorocito , te omor imi vrei bani tu cu neamu' tau ... numai banii ii vreti ... TIPI LA MINE FA ?!  * dand si cu pumni si cu picioarele * "

De frica si pentru a nu mai vedea acele orori , m-am ascuns sub plapuma ... dar tipetele nu se opreau ... am tremurat si incepusem sa dau din cap asa parca sunetele se ameliorau si am continuat sa fac asta pana s-a asternut linistea .... cand am iesit de sub plapuma mama era cazuta pe jos in pozitie de fetus ... scancea , iar din gura si din nas iesea sange .... am vrut sa ma apropii de ea , dar mi-a zis " stai departe , treci in pat si nu mai plange ...o sa treaca... esti singurul motiv pentru care traiesc... asa ca te rog nu fi trist si nu plange , FI TARE ! " .... "LA DRACU! De ce trebuia sa ma nasc, ii era mai usor sa divorteze , nu mai era nevoita sa indure atat ... poate avea o viata mai buna daca eu nu ma nasteam " cam asta gandeam pe atunci , dar acum sunt sigur ca daca eu nu m-as fi nascut viata ei ar fi fost una mai buna ... In seara aceea , la varsta de 6 ani , am facut o promisiune de care si acum ma tin ... " Promit ca nu o sa mai plang niciodata , imi ingadui sa plang doar la moartea mamei mele , dar nici atunci foarte mult ... pentru ca atunci nu as mai fi tare , ci as deveni iarasi slab ... " si chiar aveam dreptate , cand plangeam aratam penibil , slab , manipulabil neapropiindu-ma nici de cum de tarie de caracter ... Din aceea afurisita seara nu m-am mai putut oprii din tremurat si dat din cap ... la orice emotie mai puternica fie ea ca e de stres, fie de fericire incep sa dau din cap  .... fapt care mi-a adus o groaza de probleme si o scarba atat de mine , cat si de societatea care ma judeca si se amuza de asta doar prin simplul fapt ca nu pot controla asta  ( desi am incercat in toate modurile posibile ... scanduri la gat ... scobitori ... guler cervical ... le purtam seara sau in timpul vacantei cand nu ieseam din casa, degeaba )  fiind in necunostinta de cauza mereu daca le-as spune in fata ceea ce as vrea sa le fac ar fugi considerandu-ma psihopat ( sunt sau nu sunt un psihopat ? pot doar sa zic ca mereu am fost de parere ca in mine sunt 2 eu ) .... un exemplu de actiune pe care ma gandeam mereu sa o aplic inafara de a-i omora pe loc ar fi sa ii leg de un scaun si sa ii pun si pe ei sa dea din cap fara sa se opreasca in timp ce eu le smulg unghiile cu un cleste , iar rana se le-o tratez cu sare, otet si urzici ... iar daca se opresc din dat din cap sa le trimit imbolduri electrice in ceafa ... sau chiar mai bine sa ii leg si sa asiste cand le aplic aceasta tortura persoanelor la care tin ei cel mai mult .... Poate i-as fi luat la bataie , poate i-as fi calcat in picioare doar ca ma retinea promisiunea facuta lui Gaby , insa cand a venit timpul sa rup aceea promisiune deja lucrurile se agravasera ...

( scuzati-mi inactivitatea ... ca urmare a cererilor voastre am decis sa continui cartea , desi mi-e frica de urmari , sunt curios sa vad unde pot ajunge cu ea ) Urmatorul capitol va fi publicat peste 2 saptamani , este o promisiune ! :D


The silence of the WolfUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum