The silence of the Wolf

Underground

Incepem un nou capitol, un capitol pe care as vrea sa il numesc si the dark way, imi alesesem o cale cea a pericolului, a conspiratiei, a nesigurantei, calea teatrului mascat. Calea aceasta era precum intro-ul de la shaman king " priveste in jur, priveste departe, totu' se leaga cum scrie la carte, lumea din jur nu e ceea ce pare, toate-s reale si toate sunt imaginare " .

In prima parte a zilei eram un copil normal ca sa spun asa, trezirea de dimineata, du-te la penitenciar unde stateam vreo 6 ore, bataile de la scoala deja nu mai erau o pasiune de a mea cand am vazut ca luptele adevarate nu sunt acolo, animalul din mine deja era inchis cu lanturi ale fricii si ale ratiunii, lectia era ca orice nas isi are nasul eu mi-l cunoscusem deja si mai resimteam din cand in cand durerea aceea de a fi trantit la pamant si imposibilitatea de a face ceva in ciuda starii de nervozitate si a celor doua pacate capitale care ma conduceau pe atunci Mandria si Mania, insa dupa ce scapam de la scoala incepea usor, usor tranzitia la cel de-al doilea eu, cum si mama isi gasise de munca si nu prea putea sa ma lase singur acasa ca nu stiam sa imi fac de mancare, acasa ma asteapta Gaby pentru ca statea la aproximativ 2 strazi departare de casa mea, unde incepeam asa zisul antrenament de transformare in sageata... in ce consta antrenamentul... hmm pai cu ce sa incep, intram pe usa ma schimbam pe ritmul codului penal auzit din sufragerie in blana, ma odihneam vreo 5 minute apoi intram in sufragerie...
- Iti e foame gogule ?

- Tu cam ce zici ?

- Ca trebuie sa reusesti sa ma lovesti in punctul cutare ca sa iti pun ceva sa mananci, nu sunt ma-ta sau tacto sa iti dau fara sa faci ceva pentru a obtine,  asa e si strada.

Si de aici incepea antrenamentul, se ridica si trebuia sa il lovesc in coaste de exemplu, pare foarte usor cand doar o citesti, dar ca sa detaliez putin 1,55 m contra 1,82 m + diferenta de experienta in lupte libere aaa si intervalul de timp era setat de melodie, nu reuseam sa il lovesc in timp util prin orice mijloc nu mancam si treceam la etapa a 2-a.

Etapa 1
 Fata in fata, David contra Goliath decat ca nu cu acelasi sfarsit, melodia incepea, iar eu la inceput ma napusteam ca uraganul, tinteste zona, incordeaza, ataca insa la forta bruta niciodata nu am excelat contra lu Gaby imi prindea pumnul si in 3 secunde aveam ba un pumn in burta, ba aveam pumnul dus la spate intre omoplati si eram pus in genunchi, iar melodia se sfarsea

- TU CHIAR NU AI DE GAND SA GANDESTI, NU-I ASA DRACE ?!

-DU-TE DRACU !

-Hai ridica-te, ca iesim afara...

Etapa 2 Alearga

O etapa pe care o gaseam foarte revigoranta, in termenii de azi s-ar numi free running aici uitam de Gaby complet, era foarte relaxanta chiar si azi gasesc in asta scaparea, pentru ca pe parcursul acestei etape ieseam in cartier si practicam parkour-ul, incepusem cu chestii usoare un Safe Roll, Monkey, Saritura Hotului si Wall Run, dupa ce le-am invatat pe astea de pe loc a trebuit sa le pun in aplicare, imi primeam traseul, timpul acordat si mi-se alatura inca un baiat ca sa stea cu ochii pe mine, era asa de liber sa alergi, orice obstacol iti era oportunitate, iti faceai loc printre oameni, inima iti pulsa si inaintai, sareai , erai doar tu si traseul nu conta daca era in cerc sau din punctul A in punctul B senzatia nu se poate exprima in cuvinte,  te loveai de obstacol dar vedeai si cum il depasesti prin Monkey, imi amintesc ca odata am avut un obstacol o dacie ce iesea din parcarea dintre penticeniarul nr 4 si o frizerie, nu m-am oprit eram presat de timp pana la urma, am luat-o pe deasupra ei, saracul sofer se trezise cu un descreirat ce i-a calcat masina in picioare la propriu ... am sarit pe capota in timp ce venea spre mine, apoi un pas mare pe plafon si dupa saritura de pe ea , safe roll si continua sa alergi, nimic nu imi statea in cale. La aceasta etapa imi obtineam mereu mancarea si o palma dupa ceafa pentru secundele de intarziere sau ca am ajuns prea devreme :)))