Schimbari la Hogwarts

Surprize

Marceline POV

Se holbau la mine. Fiecare persoană din sala se holba la mine. Îmi venea să mă ridic și să țip la ei să se uite la orice altceva. Până și examinare pantofilor era de preferat acum.

Era liniște. Unii dintre ei nici măcar nu respirau. Pe bune acuma, ăștia cred ca ma inervează cu respiratul? Serios? Da, ma înfurii ușor, dar nici chiar așa...
Mi-am privit colegii Cercetași. Toți se holbau la mine,dar când au văzut ca m-am întors, și-au aruncat privirile în farfurii. Măcar acum se uitau la altceva. Fata de lângă mine, Ariana parcă, s-a întors spre mine și a spus:

,, - Îmi dai, te rog, sarea? "

OK, știu că nu e cine știe ce replică, și știu ca ne privea toată școala, dar m-a făcut sa ma simt mai bine sa știu ca exista o persoană normala la cap în școala asta, o persoana care sa nu se teama de mine. Adică da, știu ca tatăl meu le bântuie coșmarurile și tot restul, dar totuși...

Ce nebuna pot sa fiu... Ma bucur sa mi se ceară sarea...

I-am dat sarea, dar tot a persistat liniștea. Când tortura s-a terminat în sfârșit, toți ceilalți elevi s-au grăbit sa iasă din sala, cu alte cuvinte, cat mai departe de mine.

M-am ridicat și eu, dar cineva m-a prins de cot. Din instinct, era să o dau cu capul de masă, până am văzut cine era. Ariana mă ținea de cot și mă ruga din priviri să o urmez. S-a ridicat și ea și a spus:

,,- Trebuie să vorbim. "

,, - Nu prea cred! Ia mana de pe mine!"

Nu știu de ce m-am enervat așa. Pe neașteptate, Plesneală a apărut în spatele meu.

,, - Domnișoarelor, vă rog să mă urmați. "

Nervii mei aproape explodau. Dacă și ăsta are de gând să se dea mare șef pe aici, sau să tremure ca varga de frică, jur că îl arunc pe geam!

Ne-a condus în biroul lui Dumbledore, apoi ne-a lăsat singure cu directorul.

,, - Domnisoara Cruplud, sau, daca preferi, domnisoara Voldemort...''

,,- Eu nu sunt tata. Nu vreau sa fiu cunoscuta doar ca fiica lui. Prefer sa fiu un nimeni, decat sa fiu comparata cu el!'' Nu prea sunt sigura de ce-s asa nervoasa, doar ca am fosr privita cu teama din cauza tatei. Nici macar nu am apucat sa imi fac o reputatie, eram deja privita ca o criminala, desi nu facusem nimic, doar ca ma nascusem in familia gresita.

Directorul parea mult mai relaxat, cu o urma de zambet in ochi.

,,- Bun, atunci, nici nu stii cat ma bucur sa aud asta. Chiar nu cred ca m-ai rezistam inca unui dictator malefic... Uite care-i treaba: nu vei primi tratament special, vei fi tratata ca o eleva normala, vei primi detentii, ca toti colegii tai. Ti-e clar?''

Bine, ma veti crede nebuna, stiu asta, dar ma bucuram. Tocmai mi se spusese ca voi fii pedepsita, dar eu ma bucuram. Eram in culmea fericirii, de fapt. Mai ceva ca un cautator la vederea Hotoaicei-Aurii. Toata viata imi dorisem sa fiu tratata ca o fata normala, si uite-l pe vrajitorul asta cu barba alba si ochelari lunatici cum imi ofera dorinta pe tava.

,,- Totusi, vom avea nevoie de o asigurare. Imi pare rau dar va trebui sa iti dam un gardian. O persoana mai presus de Perfecti, care va fi cu tine tot timpul, te va ajuta sa te integrezi, si, ocazional, imi va da raportul.''

,,- Ce?''

Tocmai a spus ca imi va de o bona? Nu, stai, un paznic? Chiar nu are incredere in mine? Pe cine pacalesc? Nimeni nu are. De ce ar avea? L-ati cunoscut pe tata, pe bune acum!

,,- In regula, inteleg. Pe cine veti pune?''

,,-Pai, cred ca de asta sunt eu aici.'' Zice Ariana.

,,- Nepoata mea se va descurca de minune, dar sunt sigur ca la fel si tu. Sper sa va intelegeti.''

Nepoata? NE-POA-TA? Cred ca glumesti! E de-a dreptul ironic! Fiica celui mai puternic raufacator si nepoata celui mai puternic binefacator! Universul poate fi foarte sarcastic...

Nu am zis nimic. Pur si simplu am plecat. Ariana m-a urmat. Sincer, incep sa cred ca Dumbledore e un pic dus cu pluta. Adica, el si tata ce urasc. Eu, teoretic, sunt la mana lui, dupa el,cu practica mai vorbim. Si el ne obliga pe mine si pe nepoata-sa sa ne imprietenim? Serios?

,,-Uite, zice Ariana. Ti-as fi recunoscatoare daca nu le-aia spune despre bunicul meu..."

,,- Ce? Nu vrei sa se stie ca bunicul tau e marele Albus Dumbledore?''

,,-Nu vreau sa fiu judecata dupa parintii mei...''

,,-Mie-mi spui?'' Zic plina de saracsm. Ea zambeste usor, si eu la fel. Ce sa-i faci? E molipsitoare.

Ne indreptam spre camera Cercetasilor. Sunt obisnuita sa fiu lasata in fata, de obicei le e frica sa mearga in linie cu mine. Nu si Ariana. Ea e diferita, curajoasa.

,,- Cred ca e destul de naspa sa fi fiica lui Cap-De-Mort.'' Zice Ariana. Incearda sa faca conversatie, probabil. Rederulez cuvintele in mana si imi dau seama ca e ceva ciudat.

,,- I-ai spus pe nume. Nu am mai intalnit multe persoane care sa ii spuna pe nume.''

,,- Stiu, dar serios, e doar un nume.''

,,- Adica nu te temi de el?'' Intreab surprinsa. E prima data cand aud asa ceva.

,,- Sigur ca ma tem. Nu-s proasta! Doar ca nu mi-e frica sa ii spun numele. Repet, e doar un nume.''

Uau. Adica...Uau.

,,- Dar de mine ti-e frica?'' Nu pot sa ma abtin sa nu intreb. Incerc sa nu-mi fac sperante false. Sansele ca ea sa nu il vada pa tata in mine sunt foarte mici. Si totusi, poate...

,,- Nu, ar trebui? Nu mi-ai dat nici un motiv sa cred ca esti ca el. Ai de gand sa o faci?''

,,- Sa fac ce? Sa-i transform pe Astro-Pufi in broaste? Sa eliberez bufnitele? Nu cred ca le-ar deranja niste aer... Oricum nu au o colivie prea inchisa...''

Izbucnim amandoua in ras. In sfarsit! As da oricand lacrimile pe care le primesc de obicei pe rasete. Sincer, incep sa cred ca vrajitorii incurca rasul cu plansul cand sunt langa vreun membru al familiei Cruplud.

Ajungem in sfarsit la tabloul ala.

,,- Parola este 'inima de dragon'.'' Spune Ariana.

Ma bufneste rasul.

,,- Ce e asa de amuzant?'' Intraba ea.

,,- Ca daca uiti parola, e suficient sa te uiti la bagheta si sa-ti amintesti din ce e facuta.''

Acum radem amandoua. Ma ivita inauntru, dar ii spun ca mai am nevoie de cateva minute. Ariana ma priveste suspicioasa, dar nu pune intrebari. Asta e surprinzator. Credeam ca nu ma va lasa nici cinci minute singura.

Inchide tabloul dupa ea, iar Doamna cea Grasa se uita la mine precauta. E deja moarta! Ce as mai putea sa-i fac?! Nu raspundeti!

Din spatele intrarii rasuna muzica. Petrec. Ma decid ca am avut destul timp asa ca intru. Dar, de indata ce ma vad, muzica se opreste, si sute de ochi ingroziti se holbeaza la mine. Unde credeau ca voi sta? Intr-o celula? Sperau degeaba.

Ma uit dupa parula alb al Arianei. Nu v-am spus ca are parul alb si ochii de un violet deschis? Greseala mea...

O zaresc in bratele unui baiat roscat, cu prea multi pistrui, dar foarte dragut. In celalalt capat al camerei de zii il vad din nou. Gemeni. Stai asa! Roscati, pistrui, gemeni... Stiu exact cine sunt, dar ma decid sa tac. Nu vreau sa-i sperii, de dragul Arianei.

Ma indrept spre ei. Stiu ca imi e urmarita fiecare miscare, dar nu-mi pasa.