Prolog

857 37 2
                                    

Niciodata nu se spune la revedere,se spune du-te la dracu si asta am invatat cand ultimul chip pe care l-am vazut a fost al lui,al diavolului in persoana.

,,Te voi face cea mai fericita,pentru ca esti unică,tu esti unica mea iubire''. Acum pare ceva de prost gust,dar atunci nu parea asa. Ca orice adolescenta cu sentimente dragute,eram o fata transparenta,dar acum...acum nu. Ce sentiment strain,ce traire ciudata si o reactie pe masura sa revezi o persoana care si-a lasat amprenta acum ceva timp in viata ta,ca o cicatrice care nu va trece niciodata si va ramane imprimată pe pielea ta,iar acum cu aparitia persoanei sa simti cum ti se sucește cutitul in inima iar si iar sau ca sentimentul de gol cand te arunci dupa o cladire si astepti sa atingi pământul.

Să fii prizioneră in propriul corp cu amintiri groaznice si să te trezesti in fiecare dimineata in celula ta,prima imagine pe care o vezi fiind gratiile si sa te crezi puternica,apoi cu timpul sa iti dai seama ca a fost doar o iluzie de prost gust si sa trăiesti asta in fiecare zi ca si cum ziua se reia si nu inaintezi cu nimic,dar planul de razbunare iti e in continuare aliat si cel mai bun sfătuitor. Lacrimi de sânge promise,durere si răni,multe răni.

Cum ti-am promisUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum