Cum ti-am promis

7.Râsete si durere

Sunt de ieri aici si simt ca mor de plictiseala,atatea sedative si degeaba. Durerea de cap persista si simt ca fiecare particica din corp imi este zmulsa de parca sunt beata,dar nu sunt. Jack a avut iar grija sa mi se intample ceva si apoi sa plece ca un las fara sa-si recunoasca vina,dar timpul trece si va veni si vremea cand toate astea se vor intoarce impotriva lui.

Plictisita pe patul de spital o urmaresc pe asistenta cum ameste o solutie in seringa ca sa mi-o injecteze. Cand se apropie cu ea de mana mea, ma opun brusc. Stiam ca asta ma va adormi,iar eu voiam sa fiu treaza nu vulnerabila.

-Jay, nu mai vreau sedative,ma plang la el cand il vad ca intra in salon.
Imi arunca privirea aia a lui de ,,e necesar'' si cedez dandu-mi ochii peste cap. Simt o mica ințepătura si lichidul isi face loc prin venele mele. Imediat ce isi termina treaba, asistenta se face nevazuta si raman doar eu cu fratele meu.

Aflasem ca s-a dus ieri sa il bata pe Jack si ca l-a gasit beat. Al naibii, cred ca sarbatorea faptul ca a facut ca din nou sa ma prabusesc. Oricat nu mi-a convenit ca Jay sa il bata, nu puteam nici sa neg ca in sinea mea ma bucuram ca macar un pic sa simta din ce am simtit eu pana acum. Durerea fizica nu e nici pe departe la fel de dureroasa cu cea din suflet unde raman cicatrici incurabile.

Si medicamentul incepe sa isi faca efectul pentru ca ma simt din ce in ce mai adormita ca si cum as fi drogata. Asta e ultima oara cand imi mai administreaza chestia aia care nu ma face decat sa dorm. Singura parte buna e ca nu ma mai doare capul si pot sa dorm linistita. Abia imi mai tin ochii care refuza sa mai stea deschisi. In doua minute sunt inconstienta pe patul de spital cu Jay avand grija de mine.

-Treci aici frumoaso, Jack ma trage de mana si ma lipeste de peretele holului sarutandu-ma de parca ar veni sfarsitul lumii. Se indeparteaza satisfacut si imi zambeste demonic, apoi imi mangaie obrazul incet. Stiam ca facem ceva gresit. Eu sunt o simpla angajata in casa asta si nu puteam sa ne permitem sa ne vada cineva in astfel de ipostaze. Faptul ca sunt asistenta lui personala m-a ajutat mult atat din punct de vedere financiar cat si sentimental. Stiu ca ma iubeste si nu ezita nicio clipa sa arate asta.

-In seara asta, tu si eu ne vedem in casa mica din spatele casei, imi spune si ma mai saruta o data inainte sa dispara din raza mea vizuala.

In sfarsit vom fi noi doi singuri si iubirea noastra vesnica. Nu am fost niciodata asa de indragostita incat sa risc tot,iar el este printul din cartile de dragoste citite de mine. Mereu am visat la o iubire asa ca in filme cu un final frumos si alaturi de el pot avea parte de asta.

Ma sucesc in pat si imi deschid incet ochii bucurandu-ma ca s-a dus efectul sedativelor pentru ca din cauza lor imi tot revin amintiri din trecut si nu vreau sa mai retraiesc vreodata acele lucruri.

Dau de o pereche de ochi verzi sexy care ma privesc insistenti.

-S-a trezit frumoasa adormita. Spuneai ceva de printul si iubirea vesnica si tind sa cred ca ma visai pe mine, da ironic din sprancene si zambeste.
Exact pe Damon voiam eu sa il vad dupa amintirile astea. Sta pe patul meu si continua sa ma priveasca. Ce as vrea sa se dea o lege si chestia asta cu privitul sa fie interzisa ca sa nu se mai uite asa la mine pentru ca simt ca bataile inimii mi se accelereaza.

-Ai venit sa termini ce a inceput fratele tau? Mi-ai administrat vreo otrava in vena?il intreb cat se poate de serioasa,dar el nici macar nu tresare. Ma ameteste asa rau omul asta.

-Stiai ca dormi ca un ingeras?ma intreaba fara sa bage in seama ceea ce tocmai am zis.

-Nu mi-ai raspuns la intrebare,ii spun dur.

-Nici tu,riposteaza.

Ok,acum chiar ma calca pe nervi din ce in ce mai rau. Oare cum reuseste asta chiar si prin simpla lui prezenta.