Cum ti-am promis

2.Victime colaterale

Șopârla era cu cutitul la gatul Luciei,iar eu sar imediat din pat si o privesc agitata. Pentru prima oara nu stiam ce sa fac. Orice abordare putea sa o declanseze pe criminala din fata mea si nu stiam cum poate sa reactioneze,mai ales ca a fost inchisa aici pentru ca a omorat sapte persoane printre care si sotul ei si mama ei. O persoana ca ea nu merita sa traiasca atata timp cat mai poate face rau si altor oameni.

-Nu face asta,Șopârlă,nu o baga pe ea in treaba asta. Aici e vorba doar de noi doua si atat! incerc sa o opresc din a face o prostie dintr-un impuls prost. O cunosc pe criminala asta si stiam ca ne-ar omorî pe toate pocnind in degete fara sa-i pese vreun pic. Inaintez incet spre ea si misc din maini in aer incercand sa o linistesc.

-Nu te misca,blondino. Inca un pas si o trimit pe lumea cealalta! continua sa ma provoace. Vad ura,multa ura in privirea ei,dar si agitatie.

-Las-o pe ea si ia-ma pe mine. Asta nu e lupta ei,e a noastra si nu e drept ce faci. Loveste-ma pe la fata asa cum trebuie,nu ca o lasa pe la spate! Șopârla ma săgeta cu privirea,iar Lucia imi tot facea semne sa termin cu asta. Nu temin cu asta, ea e amenintata cu un cutit din cauza mea si nu pot sa permit asta.

-Nici gand,Sofia. Stiu ca durerea ar fi mai mare daca o vezi pe ea cum moare decat daca iti tai tie gatul,nu-i asa? continua cu jocul ei si avea dreptate. Normal ca asta doare mai tare. Nu ma intereseaza sa mor stiind ca mi-am salvat prietena,adica sora dar nu de sange pentru ca Lucia e mai presus de atat si intotdeauna va fi.

-Hai sa fim seriosi, tu pe mine ma vrei. Mi-ai tâia gatul in secunda doi. Oricat de mult vrei sa ma vezi suferind stiu ca preferi sa ma vezi mai bine moarta!soptesc pentru ca nu voiam ca cineva sa ne auda si sa ajungem amandoua in celula de pedeapsa unde stai in mizerie cu sobolanii.

-Din cauza ta,am ratat sansa sa ies din iadul asta. Nu era treaba ta,nu trebuia sa te amesteci in asta! scandalizeaza indreptand cutitul spre mine si apoi i-l pune iar Luciei la gat facand-o sa tresare. Imaginea din fata mea e oribila,vreau sa termine cu asta acum pana nu ii lesina Lucia in brate.

-Nu intelegi ca nu aveai cum sa iesi !? Doar am evitat sa ajungeti pedepsite. Va dati seama ce va facea daca va prindea pe acolo? Stiati foarte bine cu ce va jucati si totusi ati continuat fara sa va ganditi la unele lucruri. Nu asa se face treaba buna.

-Tu blondino o sa iesi in curand de aici,in schimb eu sunt condamnata pe viata. O sa-mi petrec toata viata mea mizerabila aici! imi arunca in fata cuvintele cu tristete,pana la urma chiar daca este o criminala e un om si sentimentele vin de la sine.

-Chair crezi ca pot sa mai suport iadul asta inca un minut? Crezi ca nu vreau sa plec de aici? As iesi de aici in urmatoarea secunda,indiferent daca stiu ca maine sau poimaine as iesi. Cum crezi ca pot sa mai suport patul ala care mai mult e un sac de tortura pentru corpul meu fiindca iti da o mancarime a naibii,zilele monotone, sa vezi soarele doar 10 minute in fiecare zi intr-un spatiu mic inconjurat de gard si cu cate un politist la fiecare doi metri, mancarea care mai mult ne omoara decat sa iti tina de foame? Cum ? Spune-mi cum,daca tot ai rezolvare la tot ! aproape tip la ea si tot ce spuneam venea din sufletul meu,absolut totul era adevarat. Simteam ca incepea sa mai lase garda jos incet-incet. Stiam ca pot sa o fac din vorbe sau macar sa opresc tampenia pe care urma sa o faca.

Cativa pasi se aud si profit de neatentia Șopârlei care se uita in stanga si dreapta. Ii zmucesc cutitul si i-l dau Luciei care il ascunde sub pat si apoi pumnul meu face contact cu burta Șopârlei,poate putin cam exagerat.

-Ce se intampla aici?De ce nu dormiti? ne intreaba gardianca dur cand se apropie de celula noastra.

-Nu vedeti ca o doare stomacul si nu poate sa doarma? arat spre Șopârlă care se vaita de burta si aproba,eu nu am facut decat sa para credibil si pentru ca ma tenta sa o lovesc dupa ce i-a facut Luciei.

-Treci in celula ta sa vezi ca o sa-ti treaca repede si durerea de burta! spune gardianca dur si o trage de brat spre patul ei. Inainte sa plece Șopârla imi arunca o privire de ,,ne-am inteles''.

Ma intorc rapid spre Lucia sa vad cum se simte.

-Lu,esti bine? Imi pare rau foarte rau pentru asta! ma scuz si o iau in brate.

-Sa nu mai faci niciodata asta,sa nu te mai sacrifici pentru mine. Tu ai un scop, unul mare in viata ta si urmeaza sa iesi de aici, in schimb eu nu stiu ce se va alege de viata mea! Imi spune in timp ce ma mangaie bland pe spate.

-Ti-ai vazut moartea trecand prin fata ochilor, iar eu stiu cum este. Nu vreau sa patesti ceva din cauza mea. Nu as suporta sa te pierd si pe tine!

....

-Valdez,ai o vizita! ma anunta gardianca, iar eu fac ochii mari si Lucia ma priveste nedumerita. Cine poate sa vina sa ma viziteze?

Imi pune catusele si ma duce de brat pana in sala de vizite. Cand ajungem imi desface dur catusele si imi face semn spre masa unde eram asteptata.

Un corp bine facut se intoarce cu fata spre mine, iar primul meu instinct a fost sa alerg spre el in timp ce lacrimile isi fac loc pe obrajii mei. Fratele meu era aici, singura ruda care mi-a mai ramas. Ma simt atat de fericita, protejata in bratele lui, in siguranta, de parca tot raul a disparut, chiar daca nu era asa. Nu mai bag in seama nici politista care striga la noi ,,fara atingere fizica''. Acum era momentul nostru, frate-sora, un moment de milioane. Nu l-am mai vazut de trei ani si stiu ca el nu a aflat ce am patit. A fost plecat de trei ani in Europa sa devina un om cu o mare cariera. Mereu am fost de nedespartit si a ajuns sa fie prietenul meu cel mai bun de cand m-am nascut. Fratele meu de 22 de ani, cu doi ani mai mare ca mine si cu un suflet urias. Ma desprind cu greu din imbratisare ca sa-l privesc. E la fel de chipes cum il stiu si chiar mai mult, ii zambesc iar el imi intoarce gestul.

-Imi pare asa de...incepe sa spuna, dar ii acopar gura cu mainile.

-Nu, Jay sa nu-ti para! A fost mai bine asa. Hai sa nu vorbim despre asta!

-Esti asa frumoasa, surioara si mi-ai lipsit atat de mult!

Cuvintele lui erau ca un medicament pentru mine in momentul asta.

-M-am intors si nu o sa te mai las singura niciodata. A fost o greseala mare....Maya mi-a povestit tot ce s-a intamplat! o spune cu regret. Maya e prietena mea care m-a ajutat si m-a prevenit in legatura cu diavolul vietii mele,dar am ales sa-l cred pe el si o sa regret asta toata viata mea.

Am povestit cateva lucrurile, dar nu despre mine pentru ca nu avea sens. Timpul s-a scurs repede pentru ca nu aveam decat 15 minute la dispozitie si m-am despartit cu greu de el. Acum s-a transformat intr-un om bogat cu influente mari ,dar cu acelasi suflet nobil dintotodeauna.

Ma intorc in celula unde Lucia ma astepta nerabdatoare sa afle cine era misteriosul care a venit sa ma viziteze.

-Zambesti? Sau e o iluzie optica? nici nu im dadeam seama, dar chiar zambeam, dupa atata timp era un zambet in toata regula si nu unul fals si chinuit, era unul adevarat. Tu chiar zambesti! sesizeaza ea fericita. Cine e vinovatul sa ma duc si sa-l felicit pentru minunea asta?

-Jay e vinovatul, fratele meu s-a intors si de data asta nu mai pleaca! o spun cu atat entuziasm, iar ea imi zambeste.

-Peste doua zile o sa fii libera, Sofia si nimeni nu o sa-ti mai stea in cale.

Ma zmuceste de mana si ma duce spre peretele de dupa pat. Acolo mi-am scrijelit cu un cutit cate o liniuta pentru fiecare zi petrecuta aici. Nu imi mai trebuiau decat doua, doar doua liniute, pe care le astept de atata timp.

....

In sfarsit venise ora in care puteam sa iesim afara. Ies pe usa si ma reincarc cu aerul curat care imi facea mult bine. Ma asez alaturi de Lucia pe o banca de langa gardul de sarma. Toate detinutele erau acum afara. Unele jucau fotbal, altele precum Șopârla ma priveau urat, unele loveau cu furie sacul de box, ca in fiecare zi. Mereu la fel...sau.... poate nu...