3.Diavolul

306 27 2
                                    

Mereu la fel...sau poate nu ...
O noua persoana ne atrage atentia tuturor,iar Șopârla si slugile ei parca abia asteapta sa o devoreze pe noua deținuta numita si ,,carne proaspata'' asa cum mi s-a spus si mie.

-Inainte cu trei ani,prima zi-

-Ia te uita, ce avem noi aici, carne proaspata, dar ce barbie. Tu de pe ce planeta ai aterizat, frumoaso?o deținuta cu parul cret si roscat ma studiaza din cap pana in picioare cu o privire devoratoare. Ma grabesc sa ajung in celula mea fara sa privesc in dreapta sau sau stanga de frica sa nu dau ochii cu cine stie ce criminala. Ma cuprinde teama din ce in ce mai mult si simt cum mi se inmoaie picioarele. Cum de am ajuns eu in iadul asta? Ce caut aici?
O gardianca ma zmuceste puternic de brat si ma arunca dupa gratii inchinzandu-le in urma mea. Imi studiez cu lacrimi in ochi rana facuta la mana mea din cauza ca m-a lovit cand m-a impins.

-Sa inteleg ca am o noua colega de celula?sunt prinsa de gat si lipita de perete de o femeie tanara cu trasaturi frumoase,dar cu rani pe suflet,asta se vede foarte clar. Ai grija cum te porti ca nu accept certuri prostesti,iar patul de jos e numai al meu si nu te atingi de el! Clar? Sau trebuie sa iti mai explic o data?continua sa imi dea ordine cu aceeasi cruzime in voce,dar nu si in privire, ochii ei o tradeaza.

-Clar!abia soptesc si imi da dintr-o data drumul. Imi mangai gatul pe care, cu siguranta au ramas semne.

Ma ghemuiesc intr-un colt si imi acopar fata cu mainile. Tot ce am in minte acum e naivitatea mea. Cum am putut sa cred intr-un barbat care mi-a promis totul, iar acum m-a lasat fara nimic,chiar si fara libertate.

-Cum te cheama?vocea colegei mele de celula rasuna din nou.

-Sofia,raspund absent fara sa o privesc.

-Eu sunt Lucia,se prezinta si isi continua de citit cartea.

--Inapoi in prezent-

Parca vad ca o sa aiba jumatate de față mov pana la sfarsitul zilei. Șopârla si Cobra nu o sa o lase asa usor sa scape. Cu siguranta o sa-i arate regulile de aici. In schimb eu am altceva in minte,acum trebuie sa aflu de ce a fost inchisa.

Merge privind in toate părțile parcă testand terenul pe care pășește. Dupa infățișare nu pare o criminala,dar aparentele inseala si am invatat sa nu mai cred in ele. Nu o sa pun un verdict pana nu stiu bine despre ce e vorba, cel putin nu cum au facut cu mine.

-Iti amintesti ce agresiva ai fost cu mine in primele mele doua zile aici?ii improspatez memoria Luciei care chicoteste amintindu-si.

-Hai sa lasam astea in urma. Nu aveam de unde sa stiu ca nu esti o asasina. Aici e posibil orice,se apara ea si eu sunt total de acord cu ce zice. Stiu ca are dreptate si eu as fi facut asta in locul ei si asta urmeaza sa fac.

O vad pe Șopârla care deja incepe sa faca o conversatie cu ea si ma apropii si eu. E asemenea unei lectii deschise la scoala unde fiecare isi spune parerea, ei bine sunt si eu aici si o voi spune pe a mea.

-Si ce vant te aduce pe aici?o ia peste picior Șopârla mergand in jurul ei in incercarea de a o intimida,dar greseala noii venite este ca nu o baga in seama si chiar se indeparteaza de ea lasand-o cu ochii in soare. Ceea ce tocmai a facut o va costa mult.

Alte doua deținute o apuca de cate o mana si o aduc inapoi unde era.

-Te-am intrebat ceva si nu imi place sa raman fara raspuns!se rasteste Șopârla la ea mângâind-o incet pe obraz, transformandu-se astfel intr-o palma ce ii inroseste obrazul noii venite.

Cand vrea sa o loveasca iar, ii opresc mana la timp si primesc o privire urata.

-Vreau eu sa ma ocup de asta!spun serioasa,iar Șopârla isi arcuieste o spranceana izbucnind apoi intr-un hohot de râs.

Cum ti-am promisUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum