Cum ti-am promis

1.Proba de rezistenta

Deschid ochii si privesc in stanga. Aceeasi imagine de trei ani si inca mai pot sa rezist,dar pana cand?Cât poate o inima distrusa sa mai bata cu atâtea răni? Trei ani in inchisoare,in celula mea cu prietena mea cea mai buna. Măcar atât. Nu pot decât sa-i multumesc Luciei ca a fost alături de mine.Tot acest timp m-a facut mai puternică atăt fizic cât si psihic.Doar timpul si ura asta atât de imensă mi-au fost aliați.

-Alt coșmar Sofia?mă intreabă Lucia din patul de deasupra mea.

-Le-am pierdut șirul Lu!ii răspund tristă. De când sunt aici nu am avut nicio noapte calma,mereu chipul ala,diavolul vietii mele si lacrimi in fiecare noapte,dar timpul se apropie din ce in ce mai mult. Strâng pumnul si muschii mi se incordeaza la maxim. Am o conditie mult mai buna de cand muncesc din greu la sala inchisorii si cu luptele corp la corp la care am devenit cea mai buna din penintenciarul asta. Si cand te gandesti ca inainte ma plangeam pentru orice zgârietură,mă invinețeam de la orice palma,acum corpul meu e imun la orice.

In prima zi in care am ajuns aici am fost batuta de catre sefa inchisorii,Șopârla,cum ii spunem toti care aproape m-a lasat fara suflu si am petrecut doua saptamani la cabinet. Acum eu sunt sefa aici,stadiu dobândit din greu de la păpușa blondă si frumoasa la Sofia plină de ură si invincibilă.Nu ma mandresc cu asta,dar altceva nu am.Ce poti face aici? De citit sunt sătulă si de jocurile de volei din curtea mică la fel. Chiar daca ochii mei sunt verzi eu stiu ca privirea mea este neagra.

-Toată lumea către sala de mese! ne anunță gardianca lovind cu arma fiecare gratie a celulei.Mă ridic greu din pat si imi frec ochii de somn,o alta noapte nedormită.

-Nu avem toata ziua la dispozitie Sofia!țipa gardianca la mine cand vede ca nu ma grăbesc deloc.

-Nu ridici tonul la mine,mă privesti cu supunere si taci!ii ordon privind-o cu superioritate,iar ea isi arunca privirea in pământ ca o supusă si trec pe langa ea spre cantină.

-Să nu se intoarcă toate astea impotriva ta! Adică ai ajuns la stadiul in care toti aici te respecta si nu comenteaza in fața ta!imi spune Lucia cu un ton ingrijorator.

-Nu o sa se intoarca. Fii sigură de asta!spun stăpână pe mine.

-Eu te cunosc cel mai bine si stiu că nu esti asa.Inca mai ai ceva din bunătatea aia pura a ta!

-Pai pastreaza bine amintirea asta pentru ca in curand poate sa dispara!spun in timp ce ne asezam la masa noastra speciala unde nimeni nu se aseza si eram servite de catre cea care pregatea mancarea. Un alt stadiu greu de dobândit dupa intămplarea din prima zi.Cand am pâșit speriată până in cantină cu pași mărunți cu priviri ațintite peste tot studiind orice colțisor si fiecare deținută privindu-mă cu ură. Am stat la coadă ca orice alta persoana de acolo si cand m-am asezat la masă mi-au aruncat mâncarea spunând ca nu am venit aici să consum ce e a lor,iar Lucia a fost singura care mi-a luat apărarea,dar a ajuns bătută si ea la fel ca mine din cauza mea. Nu stiu ce caută o persoană ca ea aici,asa bună. După ce unu a incercat sa faca pe desteptul si a incercat sa abuzeze de ea si l-a omorât incercând sa se apere. Toata greseala aici a fost ca nu s-a dovedit că a fost in legitima aparare. Tot un barbat plin de bani care a facut tot posibilul sa o bage aici,fratele victimei pe care Lucia l-a omorat si care si-a semnat de asemenea sentinta ca si cel in cauza mea.

Gust din mancarea primită si scuip totul imediat.Gustul e groaznic.

-Ce e asta?o intreb pe bucatareasa. Ai de gand sa ne otrăvesti?spun dur si arunc tava cat colo,mâcarea imprastiindu-se peste tot. Mănâncă!tip la ea si ma priveste cu o frica de nedescris.As putea spune chiar ca tremura. Nu poti,nu?Data viitoare daca se mai intampla iti tai limba ca sa nu poti sa mai mananci in viata ta!continui cu asprime si ma indrept in graba năvălind in biroul directoarei.