Daddy (L.P.)

Capitolul Cinci

M-am așezat la locul meu în mașină.

- A fost bine, tati? l-am întrebat.
- Da. Știi, ar trebui să faci asta mai des. Pentru mine, bineînțeles, mi-a spus privindu-mă atent.

A pornit mașina din nou și după câteva minute Liam a spus:

- Vreau să vii diseară la ora 8:00 p.m. la mine acasă. Fără întârzieri, a spus prompt Liam.
- B-bine.

Am spus asta, iar restul drumului niciunul dintre noi nu a mai scos vre-un cuvânt. El și-a văzut de drum, iar eu am început să număr copacii pe care treceam în gând. Se compoartă de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic acum câteva minute. De ce nu vorbește cu mine? De ce e din nou rece? Mai devreme era...

- Ellie, îți mulțumesc că mi-ai făcut ziua mai bună, a spus Liam în timp ce a oprit în fața firmei. Nu uita, 8:00 p.m.

A spus, apoi m-a condus înăuntru. Eu m-am îndreptat spre biroul tatălui meu.

Am intrat în birou, iar tata era uimit.

- Ellie-
- Tată, am terminat treaba cu domnul Payne acum ceva timp, dar am fost acasă și m-am schimbat, am mințit încercând să par cât mai convingătoare în fața tatei.
- Oh... Cum a fost cu domnul Payne? m-a întrebat tata.
- A fost... bine, am spus încercând să zâmbesc.
- Ți-a făcut ceva?

Nu, dar ce o să-mi facă diseară cu siguranță o să-mi placă , am gândit eu.

- Nu, tată. Domnul Payne e un om bun dacă începi să-l cunoști. De ce pui atâtea întrebări?

Tata părea uimit de ceea de am spus.

- Voiam doar să știu. Ia loc, spune și arată spre un scaun.

M-am așezat și la fel a făcut și tata. Am observat că deasupra capului lui se afla un trofeu reprezentând un biban cu gura deschisă. Ochii peștelui ca două mărgele erau holbați într-un fel ciudat care mă făcea să mă simt... nașpa. Mă întreb de unde are tata acest trofeu ciudat?

Mi-am luat ochii de pe pește și mi i-am fixat asupra telefonului. Mă gândeam că poate aș putea ieși cu Rebecca la mall. I-am spus că nu pot astăzi să merg cu ea, dar având în vedere că diseară la 8:00 p.m. trebuie să fiu la Liam acasă și deja mă plictisesc, ar trebui să merg cu ea la mall.

Mesaj către : Becky :x

" Becky , știu că ți-am spus că nu pot să merg azi cu tine la mall, dar s-au schimbat planurile. Dacă mai vrei să mergem, am putea. "

Mesaj de la : Becky :x

" Scuze, Ellie. Sunt cu Dean. "

O, da. Dean. Tipu' ăla. Nu pot să cred că Becky încă mai este împreună cu el după câte i-a făcut.

Mesaj către : Becky :x

" Bine. Distrați-vă. "

Ce voi face acum? Nu Becky, nu mall, nu nimic. Știu. Liam.

- Tată, merg cu Rebecca la mall.
- Bine, mi-a răspuns, dar nu am apucat să-l salut. Trebuie să ajung la Liam.

Dar dacă mă va pedepsi din nou? Nu vreau asta , mi-am spus.

Am deschis ușor ușa biroului lui Liam și am intrat la fel de ușor. El privea pe geamul imens al biroului. Era așa de atrăgător când purta costum negru.

E atât de sexy, mi-am spus mușcându-mi buza inferioară.

- Mmm... Liam?
- Ce este, Ellie? a spus neclintiindu-se de la geam.
- Am venit să-
- Să ce? a întrebat întorcându-se. Nu te-am chemat. Am treabă diseară, nu acum, Ellie.

Cuvintele lui m-au lovit direct în față. De ce se compoartă așa? Mereu când facem... nebunii - ca să zic așa - mă alintă. Încep să cred că el mă vrea doar ca să-i îndeplinesc fanteziile sexuale... Dar de ce tocmai eu?

- Îmi pare rău, spun și mă întorc spre ușă ca să plec, dar el nu mă oprește.

Asta a durut. A durut să văd că el mă folosește.

Am început să vărs câteva lacrimi după ce am ieșit din clădire. Voiam să plec. Să fug. Am început să merg până am ajuns într-un parc. Parcul era gol. M-am așezat pe o bancă și mi-am amintit de sărutul nostru. Al meu și al lui. El. El e cel care mă face să simt o senzație de atracție și frică - când mă gândesc la ce alte pedepse mult mai rele îmi poate da - atunci când e în preajma mea. De ce simt că mă îndrăgostesc de el?