Daddy (L.P.)

Capitolul Paisprezece

Un ciocănit ne-a întrerupt şi l-am văzut pe Liam cum se îmbrăca cu viteza luminii. Eu deabia îmi trăgeam chiloţeii. A ţipat un 'intră', eu m-am pus pe canapeaua mare, iar el s-a pus pe scaunul de la birou. Şi-a luat hârtiile şi s-a prefăcut că era ocupat, până când pe uşă a intrat secretara lui presupun. Era îmbrăcată exact ca una. Nici nu m-a băgat în seamă şi a mers direct la Liam. I-a înmânat o foaie subţire şi s-a pus în poala lui. El nu a părut deloc surprins şi şi-a pus o mână pe coapsa ei. Ei chicoteau şi zâmbeau până când Liam i-a spus ceva în şoaptă, iar ea s-a ridicat şi a plecat. El şi-a continuat munca în linişte ca şi când nu s-ar fi întâmplat nimic.

Oare Liam doar m-a folosit? Nu avea niciun sentiment faţă de mine? Mai degrabă avea pentru ea? Cum m-am putut lăsa prinsă în plasa lui? Aveam atâtea întrebări...

Am încercat să-mi alung gândul din minte, dar nu am reuşit, aşa că l-am întrebat.

"Ce a fost asta?" Am încercat să par calmă, dar se auzea în glasul meu faptul că eram dezamăgită.

"Era secretara mea," a răspuns ţinându-şi ochii peste hârtii.

Pe asta am ghicit-o.

"De ce s-a pus în poala ta?" L-am întrebat, de data aceasta cu glasul mai ridicat.

"Eşti geloasă?" A spus ridicându-şi ochii spre mine şi rânjiind.

"Doar eu am voie să stau acolo, tati," am vorbit încrezătoare, ridicându-mă de pe canapeaua confortabilă şi am mers spre el, punându-mă la el în poală.

Am observat când am spus 'tati' a început să se zvârcolească în scaunul său.

"Vrei să continuăm ce am început mai devreme?"

Dacă el poate să mă manipuleze, şi eu pot să o fac.

M-am întins să-l sărut, dar nu am făcut-o şi mi-am mutat buzele spre urechea sa.

"Pe mai târziu, tati," am şoptit şi i-am muşcat lobul urechii, apoi m-am ridicat şi am pornit spre uşă.

Auzeam cum mă striga, dar nu i-am dat importanţă. Am ieşit din clădire şi am chemat un taxi.

Dacă el mi-a făcut asta, şi eu am putut să-l las în agonia în care era.

* * *

După un drum foooooaarte lung, am reuşit să ajung acasă. Am intrat în casă şi am încercat să ajung în camera mea fără să mă vadă tata. Dar prea târziu...

"Unde crezi că fugi?" A început cu o faţă serioasă.

"În camera mea?" I-am răspuns cu o altă întrebare.

"Trebuie să vorbim."

Oh, nu. Când spune chestia asta, e de rău. Sper să nu fi aflat de Liam...

"În legătură cu Liam," a făcut o pauză.

Exact despre ce nu voiam să discut.

"Am văzut că acum câteva zile Liam a fost aici împreună cu tine. Adică e normal ca tu să fi aici pentru că e casa ta, dar el nu prea avea ce căuta aici." A spus calm.

"Tată, eu şi Liam... eu şi Liam suntem prieteni. Mai ţii minte atunci când m-a întâlnit şi s-a răstit? Ei bine, în ziua aceea a venit aici ca să discute cu tine, dar a profitat de ocazie şi mi-a cerut scuze, apoi am mai discutat despre faptul că el nu e aşa, apoi ai apărut tu." Am minţit.

"Dar el a spus că eşti fiica mea, eu sunt angajatul lui şi e normal să aibă grijă de tine"

"A fost doar o glumă," am spus chicotind. "De ce ar avea el grijă de mine?"

Tata m-a privit nedumerit.

Am trecut şi de chestia asta.