Daddy (L.P.)

Capitolul Opt

- Vreau să plec acasă, i-am spus lui Liam.
- Ellie, eu vreau să rămâi cu mine. Îmi placi, spune timid

Oh, ştiu că minţi.

- Du-mă acasă, i-am spus serioasă pornind spre maşina lui neagră cu geamuri fumurii.

Pentru moment nu mai conta că eram în tricoul lui, doar în tricou şi chiloţei. Am intrat în maşină, iar el a pornit maşina. Era atent la drum. Am o senzaţie de deja-vu. Dintr-o dată începu să vorbească:

- Nu o să mă mai port aşa cu tine. O să am grijă de tine. O să te ajut mereu cu ce vei avea nevoie şi-
- Şi eu va trebui să-ţi fac pe plac. Plăceri, l-am întrerupt puţin iritată.
- Nu. Voiam să spun că nu te voi mai atinge niciodată, a spus pronunţând ultimul cuvânt foarte clar.

Parcă, cuvintele astea m-au durut oarecum. Adică, eu am fost cea rea şi nu l-am lăsat să facă ceva ce ne-ar fi plăcut amândurora. O să încerc să nu mai fiu rea. O să încerc.

- Mda, am vorbit plictisită.

El se uita cu, coada ochiului la mine parcă aşteptând să spun ceva.

- Ştii ceva, nu mai vreau să merg acasă. Vreau să mergem la un carnaval, ceva.
- Nu.
- Dar parcă spuneai că o să faci ceea ce vreau eu.
- Am spus că te voi ajuta cu ceea ce vei avea nevoie.
- Dar-
- Niciun 'dar'. Mergem la tine acasă şi tu vei dormi. Apoi eu voi pleca, a vorbit serios şi foarte sigur pe el.

Acum cred că ar fi şansa mea să-l mai îmbunez. Chiar dacă am fost rea.

În scurt timp, am ajuns în faţa casei mele care nu era o vilă ca a lui. Am coborât din maşină şi ne-am îndreptat spre uşa casei. Am descuiat-o şi am intrat. Eu am fugit direct spre camera mea, lăsându-l pe Liam jos. Am decis să mă dezbrac de tricoul lui, dar exact atunci a intrat el şi m-a văzut... goală. M-am ruşinat, iar el şi-a pus mâna la ochi. M-am hotărât să-l las să mă vadă. Oricum m-ar fi văzut o dată.

- E în regulă. Poţi să te uiţi.
- Nu. Ţi-am promis. Voi pleca, s-a întors ieşind pe uşa.
- Nu pleca. Aşteaptă-mă jos.

Sper să mă fi auzit. M-am îmbrăcat într-o pereche de pantaloni scurţi şi într-un maieu transparent, fără sutien, desigur. Am ieşit din cameră şi am coborât pe scări. L-am văzut pe Liam stând comod pe canapeaua din sufragerie. Când m-a auzit că vin s-a uitat la mine şi a părut puţin tensionat ca adolescenţii la prima întâlnire sau când se pregătesc de sex. Am mers către el şi m-am aşezat lângă el pe canapea. El continua să se uite la televizorul pe care l-a pornit când eu coboram scările.

- Acum de ce nu te uiţi la mine? l-am întrebat.
- Mă uit, dar mă întrebam când vine tatăl tău, mi-a răspuns uitându-se la mine.
- Va dura până va venii, i-am spus punându-mă peste el şi sărutându-l.

Sărutul ăsta era special. Pentru un moment, părea că suntem adolescenţii din parcul de vizavi care se sărutau necontenit. Sau ceilalţi tineri care s-au întâlnit şi s-au îndrăgostit la prima vedere şi care s-au sărutat cu multă pasiune. Dar nu eram aceia. Nici pe departe.