Frumoasă până la moarte

Capitolul 3 - Soare

     Ma simteam mizerabil. Inca nu puteam sa cred ca o facusem. Inca nu puteam sa cred ca decazusem intr-atat incat sa fac asta.

     Am auzit pasi pe hol si  mi-am tras plapuma peste cap. Daca mama avea sa vina dupa mine, avea sa creada ca dorm. Mi-ar fi prins bine niste somn, dar aveam prea multe ganduri in cap. 

     Dupa ce am iesit din baie, cu ochii inlacrimati si corp tremurand, am mers direct in camera si am inchis usa. Trecuse destul timp de atunci. Nu stiam cat, stiam doar ca trecuse.

     Pasii insistara si nu le-as fi dat atentie daca nu as fi auzit si voci. Una a mamei, una de barbat si inca una de fata.

     Si de data asta nu erau doar in capul meu.

     Am dat plapuma la o parte si m-am oprit la jumatatea miscarii de ridicare pentru a ma asigura ca nu aveam sa cad din picioare. dupa ce pamantul s-a stabilizat cat de cat sub mine, -am deplasat spre usa. Am lipit urechea de lemnul rece si am ascultat. Rasete. Pauza. Pasi.

     Totul s-a oprit, de parca toata lumea ar fi disparut de pe fata pamantului. Probabil ca plecasera. Am deschis usa, dorind sa-mi tarasc in continuare picioarele spre bucatarie si sa o gasesc pe mama ca sa o intreb ce seintamplase.

     Dar se pare ca universul nu era de partea mea.

     -Cara!

     Par lung, blond-auriu, ochi albastri, corp suplu si bronzat, acoperit doar de o rochie de voal, in culori pastelate. Fata din fata mea isi deschise larg bratele pentru a ma cuprinde intr-o imbratisare si imi zambi larg.

     -Lindsey.

     O spusesem pe un ton sec, atat de incet incat nu stiu daca m-a auzit. Nici n-am mai asteptat sa vad care era raspunsul, caci am incercat sa fac stanga imprejur si sa ma intorc in camera, dar fata ma prinse de brat, tragandu-ma spre ea.

     -Haide, mi-a fost dor de tine! Vino incoace, vreau sa ma distrez!

     Mereu Lindsey a fost de o energie debordanta. Mereu a avut un zambet larg, perfect si un zambet perfect. Mereu era un magnet pentru tipi. Fix ce-mi trebuia mie acum.

    Am mormait ceva ce aducea a Si cine te tine? , incercand sa ma sustrag din stransoare, dar era clar ca fata asta a vea mult chef de bataie, caci ma prinse cu amandoua mainile si ma trase spre ea.

     Am auzit un chicotit familiar si mi-am intors capul. Pentru prima oara, Vocea se contura ca un trup. O aparitie stralucitoare as putea spune. Mai ceva ca Lindsey.

     -Lupta, Cara! Lindsey o sa iti lase vanatai.

     Eram inca preocupata sa ma holbez la ea, asa ca abia am bagat de seama ce spunea.

      -Si nici o fata nu e frumoasa cu vanatai pe brate, sa stii.

     M-am zbatut brusc, eliberandu-ma la sfatul Vocii.

     -Lasa-ma naibii in pace!

     Lindsey ma primi putin surprinsa, apoi imi zambi. 

     -Deci o sa vii cu mine la plaja?

     Am incuviintat, apoi am privit la voce. Avea o figura dezamagita, ca si cand s-ar fi asteptat la mai mult din partea mea.

     -Cara, nu stiai ca soarele imbatraneste pielea? Vrei sa fii batrana? Cu riduri si pete? Cu par decolorat? 

     Simplul gand m-a cutremurat, dar eram absolut sigura ca nu o sa  se intample nimic daca voi sta o jumatate de ora pe plaja.

     -Hai, ce mai astepti! O sa facem baie in mare si o sa ne bronzam, ciui Lindsey entuziasmata.

     Mi-am dezlegat nodul halatului de baie, indreptandu-ma spre camera ca sa ma schimb, cand am auzit in spatele meu o voce dezaprobatoare:

     -Sarea si soarele strica pielea, sa stii. Fetele frumoase nu merg la plaja, ci la solar.

      Eram gata sa inchid usa in urma mea cand aceeasi voce a adaugat:

     -Madison nu merge la plaja. Nu ma mir ca e mai frumoasa ca tine.

     Am intors capul, crispata si am vazut-o pe cea care spusese aceste cuvinte sprijinita de tocul usii, ranjind superior. Chiar voiam asta? Poate ca avea dreptate. Poate ca soarele strica pielea. Poate ca Madison e mai frumoasa ca mine.

      -Lindsey, imi pare rau. Nu ma simt bine, putem merge..altadata la plaja.

     Am inchis usa rapid si, in sinea mea, am stiut ca, mai degraba, raspunsul era niciodata.

Imi pare rau. Am spus si la alte povesti ca nu-mi place sa scriu note, dar trebuie neaparat sa-mi cer scuze pentru cum a iesit. E banal si plictisitor. Poate il voi mai edita, dar acum nu pot. Nici macar nu e corectat. Sper  totusi sa va..placa.