Iubire complicata

Capitolul 33

O întreaga armata de doctori au intrat in salon, sărind ca Arși pe mine.

-Domnidoara Dawson, spune doctorul de mai devreme, parca trebuia sa va odihniți.

-Da, trebuia, spun si ma pun pe scaun din nou.

-Va rog sa va reîntoarceți  in salon faceti rau copilului si implicit si dumneavoastră.

-Nu ma mișc de aici, are nevoie de mine, spun si imi întorc capul catre James care era împânzit de asistente. Chiar si acum ca e in coma, Gelozia ma omoară, chiar trebuie sa il pipăie?! Nu le e de ajuns ca ii vad abdomenul cand ii schimba pansamentul? Nesatulelor, mai puneți mana pe el si va împușc!

-Pana aici, spun nervoasa intorcandu-si toate atenția asupra mea, nu cred ca e nevoie sa il mai pipaiti atat.

-Doamna ne facem meseria, spune una dinte ele!

-Oo, nu zău? Asta da meserie, pipaiti pacienții! Poate am întrecut măsura, dar m-au călcat pe nervi. Sunt obosita, nervoasa si in aceste momente foarte vulnerabila.

-Doamna haideți in salonul dumneavoastră, spune doctorul prinzandu-ma de mana.

-Eu de aici nu ma d...Ohh, spun si imi pun mana pe burta, ma durea îngrozitor si simțeam ca amețesc. Ma uit in jos si observ ca incep sa sângerez. Ma uit spre doctor si statea cu ochii bulbucați uitandu-se la mine.

-Ce mama naibii te uiti, ajuta-mă! Strig cu ultimele puteri. Acesta sare intr-un suflet si ma ia in brațe, stil mireasa si fuge cu mine pe holuri.

Simt o ușurare in momentul in care sunt așezată pe pat, si doctorul imi administrează vitamine. Ma uit spre el apoi il intreb:

-E grav?

-Din fericire, nu, dar te previn ca dacă nu mananci, te odihnești si stai cuminte, poti pierde copilul.

Ridic mâinile in semn de predare si incet, incet ochii mi se închid, căzând in dulcele si iubitul somn.

***

-Doamne cat mai poate dormii? Aud șușoteli, dar somnul era atat de dulce incat nu voiam sa-mi deschid ochii.

-E obosită, lăsați-o sa doarmă in continuare, spune cineva, iar in urmatorul moment aud "poc". Ochii mi se deschid larg, si fara sa-mi dau seama deja eram in fund.

-Ce s-a intamplat? ii intreb surprinsă!

-Ămm, l-am cam lovit pe Mylo, spune o blonda frumoasa, apopo eu sunt Mira...

-Iubita mea, o completează Mylo.

Zâmbesc larg si ii spun:

-Pai imi pare bine de cunoștiință, eu sunt Mia sora lui Mylo, si ce sa zic sa va tina! Spun eu catre Mira.

-Si ca tot te-ai trezit domnișoara, parca doreai sa dormi, nu sa fugi prin spital ca o nebuna, spune Mylo cretandu-ma.

-Uhh, Mira poti repeta te rog faza de mai devreme? Mi se pare ca scumpul meu Frățior vorbește cam mult, spun cu amuzament!

-Oo, nu iubito, altfel te pedepsesc diseară, spune rânjind pervers catre Mira, aceasta inrosindu-se.

-Uhh, Mira, nu trebuie sa iti fie rusine, noi aici suntem...cum sa iti spun...foarte deschiși.

-Si venind vorba de deschiși, de cand esti tu însărcinată? Ma întreaba Chasen.

-Mira, te rog, atat spun si toti incep sa Rada in hohote.

-Ce se intampla aici, ne întreaba doctorul dupa ce deschide usa. Cam veseli, cu ce ocazie?

-Cu ocazia oului kinder din burta Miei, arunca Andrew bomba făcându-ne sa radem din nou.

-Acest ou Kinder era cat pe ce sa nu mai existe, spune doctorul, apoi toti cei 8 muschetari isi îndreaptă fata spre mine ridicând sprâncenele.

-Ce e? Ii intreb ridicând mâinile in semn de predare. Eu nu am facut nimic.

-De acum înainte pana te externează, in fiecare moment va fi cineva cu tine! Spune Mylo suparat.

-Si dacă nu vreau?

-Nu te-am întrebat, eu ti-am spus! Nu-i asa? Spune catre ceilalți, iar toti dau afirmativ din cap.

- Off, fie, spun bosumflată, pot sa il vad pe James? Il intreb pe doctor!

-Daca promiți ca nu te mai iei de asistente.

-Ce ați vrea sa le fac dacă imi pipăie iubitul! Mai ales cea roșcata, nu mai vreau sa o vad in preajma lui.

-Bănuiesc ca nu am alta cale, spune doctorul catre cei 8. Apoi pleca din salon.

-Nu stiu cum poti rezista, adica James e in coma si tu esti aici! Spune Andrew trist.

-Mira, te rog, cu cea mai mare putere a ta, sau nu, spune Chasen, intre timp ce ii dă o palma zdravăna peste ceafa.

-Ce am zis? Întreaba  surprins. In acel moment lacrimile imi brăzdau obrajii îmbujorați, iar capul ma durea îngrozitor. Încercam din răsputeri sa ascund Tristețea ce mi s-a așternut înăuntrul meu.  Dar nu puteam, cand eram singura plângeam de dorul lui, de grija lui, iar cand eram cu ei voiam sa nu le arat cu adevarat suferința mea.

-Ohh, acum înțeleg, spune uitându-se spre mine, Mia mie chiar imi pare rau...

-Nu, e in regula, spun ștergându-mi lacrimile si schițând un zâmbet.

-Off, puișor, spune Miranda strângându-ma in brațe, va trece, toate trec.

-Sper. Spun scurt dând frâu lacrimilor.

***

-Sa aveți grija la alimentație, si sa va odihniți, spune doctorul urlând in urma mea. Da, ați ghicit azi m-au externat si ma duc insfarsit acasa. Bineinteles ca Mylo e mai grijuliu cu mine decat cu un bibelou, dar e in regula.

-Surioara, sigur te descurci, promit ca nu stau mult! Imi spune cand ma cobor din masina.

-Da, Mylo, voi fi bine!

Dupa ce deschid incet usa si intru in casa, aerul închis imi inunda nasul, asa ca ma grăbesc sa deschid geamul. Urc incet  pana la etaj, unde ma dezbrac de haine si imi caut o cămașă de a lui James, o iau pe mine si apoi imi admir umflatura din abdomen.  Închei fiecare nasture apoi ii iau un tricou pe care il duc la nas, înhaland mirosul de parfum care si pana acum a persistat.

Ma întind in patul lui, in patul nostru, care cândva era posedat de dragostea noastră. Lacrimi imi inunda ochii cand ma gândesc ca au trecut doua saptamani nenorocite in care m-am rugat de James sa se trezească, dar fara rezultat. Nu stiu ce ma voi face fara el, pentru mine e ca un drog, sunt dependentă de el.