Iubire complicata

Capitolul 34

Ma întorc speriata văzând ca in salon nu era nimeni.

-Unde e James, intreb cu ochii in lacrimi asistenta care era de gardă.

-L-am dus in salonul 404. Urmați-mă! Spune, iar eu răsuflu ușurată, cred ca deja tot personalul acestui spital ma cunoaște la cat de des vin...adica zilnic. Stiu ca doctorul mi-a spus sa nu ma ridic prea mult din pat, dar nu pot sta departe cand stiu ca James zace de o luna jumătate pe patul de spital neajutorat.

Cand insfarsit ajungem in fata salonului asistenta imi deschide usa, iar eu intru timida cu mana pe burtica, care din ce in ce e mai vizibila si ma așez pe scaun. Il iau de mâna rece, si șoptesc:

-Mai ai de gând sa mă chinui, sa ne chinui? Intreb soptit.

Ii mângâi mana si ma uit fix la el, fata lui nu exprima nimic, si asta ma durea al naibii de tare. Imi era dor sa-i vad ochii, sa ii vad zâmbetul, imi era dor de mângâierile lui. Imi era dor de el.

O mare parte din vacanta de vara a trecut, s-a dus pe apa sâmbetei, in fiecare zi eram la spital sperând ca o sa il găsesc cu ochii deschiși. Ma trezeam dimineata cu o stare de spirit pozitivă, iar cand veneam la spital si il vedeam, parca imi turna cineva o găleata de gheata in cap.

Stăteam cateva ore bune, cam pana mă scoteau asistentele afara. Si de multe ori chiar am si dormit in salon cu James, mi se aducea un pat si cam asta era.

Acum nimeni nu se mai speria noaptea dacă bănuiam holurile in căutarea unei Porții de mâncare. Căci m-am învățat sa ma duc direct la sursa...aceea fiind bucătăria spitalului...drumul il stiam si cu ochii închiși si in plus mi-am facut foarte multe prietene.

-Doamna Dawson, Sa va aduc un pat? Ma întreaba doctorul care ma scoate din transă, stiam ca deja s-a saturat de mine, de tonele de intrebari si telefoanele in miez de noapte, dar doar asa ma linișteam.

-Cu totul ca mi-ar placea sa ramân, nu pot, maine de dimineata am putina treaba. Spun schițând un zâmbet.

-Cum doriți, spune si merge sa se uite peste fisele lui James.

-Ceva progrese? Il intreb.

-Poate respira singur, nu ii mai trebuie acele " furtune" in nas, spune cu ghilimelele de rigoare cand zice " furtune". Asa le ziceam eu si nu imi voi schimba părerea.

-Pai atunci pot spune ca e mai bine.

-Cu siguranta, spune si chicoteste cand imi aude stomacul chiorăind.

-Cred ca ar trebuii sa plec, o seara placuta, spun si plec din salon.

Ies in răcoarea serii, si ma îndrept spre o pizzerie, aveam o pofta nebuna de mâncare Fast-Food. Asa ca iau un taxi si ma duc intr-acolo.

Comand o pizza cu prosciutto crudo si o cola, apoi astept cuminte pana sa vină mâncarea.

-Ne pare rau ca a durat atat, spune chelnerul.

-Oo, mai lasa-ma si da-mi aia, spun Referindu-ma la pizza.

-Pofta buna, spune politicos si pleacă.

-Multumesc, spun cu gura plină.

Termin de mancat tot din farfurie pentru ca asa e frumos, apoi ma las pe spătarul scaunului mangaindu-mi burta.

-Spune-i la mami, vrei sa o îngrași? Sa o faci urâta? Imi intreb bebelușul.

-Nu, spune cineva din spatele meu. Ma întorc si il vad pe chelner zâmbind.

-Doresti ceva? Il intreb.

-Numarul tau, spune rânjind. In acel moment imi venea sa il pocnesc, dar m-am rezumat la a-i cere un pix. Dupa ce mi l-a dat am luat un șervețel si am scris pe el "112" apoi l-am înpaturat frumos, m-am ridicat de pe scaun si m-am apropiat de el, i-am băgat șervețelele in buzunarasul sacoului si i-am spus rânjind:

-Suna-ma, apoi i-am tras cu ochiul si mi-am luat talpasita pana in pat unde am luat somn instantaneu.

***

Dimineata m-am trezit cu toti cei 8 magnifici pe cap, Andrew, Miranda, Chasen, Sara, Mylo, Mira, Lucas si Amber.

-Sunteti gata toti? Ii intreb emoționată.

-Daaaa, Mia, haide odată, spune Mylo.

Azi este ziua de naștere a lui James, i-am comandat tortul lui preferat adica Napoleon cel de ciocolata, cateva coifuri, confetii si baloane. Astăzi pe data de 12 August face 24 de ani. Si tot astăzi presimt ca isi va deschide ochii.

-Astăzi se va trezii tati puișor! Spun catre micuțul prunc ce creste in mine, apoi închid usa si ma urc in masina.

Cand ajungem in fata spitalului ne punem fiecare cate un coif in cap, luam baloane in mana, eu iau tortul si înaintam înspre salonul 404. Toti au încetat din a-si continua activitățile si s-au uitat la noi. Eram noi mai nebuni de fel...dar la figurat, nu la propriu.

Deschid usa incet si toti arunca cu confetii in sus.

-La multi ani, James! Striga ei, pe langa noi s-au mai alăturat si alte cateva asistente si vreo doi doctori...i-am "cules" de pe drum.

Ne uitam la el, dar nu se clintea, așteptam sa isi deschidă ochii, dar in zadar. Ma apropii de el si ii sarut obrazul rece șoptindu-i:

-La multi ani, iubitule. Te rog, trezește-te, te rog, spun soptit dupa care imi las capul in jos, ochii umplandu-mi-se de lacrimi.

-Ohh, puișor, spune Mira si ma strânge in brațe.

-Puteți sa ma lăsați singura cu el, va rog? Spun cu lacrimi in ochi.

-Daca e ceva ne găsești pe hol, spune Lucas. Dau din cap afirmativ si cand aud usa ca se Închide imi întorc privirea spre James.

-Uite stiu ca ma auzi, sau cel puțin cred asta, dar imi lipsești mult, al naibii de mult. I-am adus pe toti aici in speranța ca vei vrea sa te trezești, doctorul mi-a spus ca de el nu mai tine nimic, totul tine acum de tine, trebuie sa vrei. Trebuie sa te trezești.

Astept cateva momente apoi iau tortul in mâini si ii spun:

-Uite, ti-am adus tortul tau preferat, dacă te trezești facem Fifti Fifti, jumătate eu, jumătate tu. Off, fie, spun si las tortul înapoi langa pat pe măsuță si ma așez langa James luandu-l in brațe si punandu-mi capul pe pieptul lui. In momentul asta eram fericita si ca ii auzeam bătăile inimii, inca mai speram ca se va trezii, dar pana atunci nu imi rămâne decat sa astept. Pun peste noi un cearșaf si ma las dusa de somn.