Iubire complicata

Capitolul 32

M-am trezit din cauza mirosului persistent de medicamente ce imi irita nasul, poate visam, sau eram nebuna, dar auzeam niște voci. Incerc sa imi tin ochii deschiși din cauza luminii orbitoare si sa imi întorc capul ca sa vad sursa vocilor. Cand insfarsit am reusit, i-am vazut pe prietenii mei ascultând cu atenție un doctor.

-A avut parte de complicații, dacă nu va fi atenta isi va putea pierde copilul. A fost pe muchie de cuțit si de data asta.

Toti casca ochii, si răsufla ușurați apoi la afirmațiile doctorului.
-Va mulțumim din suflet, domnule doctor, dacă nu erați dumneavoastră, nu știm ce s-ar fi intamplat, spune Mylo.

-James, ce știți de el? Întreaba Sara îngrijorată.

Doctorul isi masează ceafa, oftează sonor, si apoi spune:

-Glonțul aproape i-a atins plămânul stâng, a facut stop cardio respirator, si cu greu l-am salvat, apoi a intrat in comă, speram sa se trezească cat de curand, unii doctori nu ii mai dau prea multe șanse.

La auzul vorbelor doctorului, respirația mi se taie, iar aparatele incep sa faca gălăgie, toată atenția îndreptându-se spre mine.

-Mia te rog, sa ma Asculți, faci rau copilului, spune doctorul tare. Încercam sa imi revin, dar fara rezultat.

Imi pune mâinile pe pe piept si începe sa apese pana ma liniștesc, apoi se aseaza pe scaun si imi spune:

-Stiu ca ai auzit ce am spus, dar te rog nu te agita, era sa pierzi copilul, si implicit si tu cu erai cu un picior in groapa.

Ascult cu mare atenție vorbele doctorului, Băgându-le bine in minte si încercând sa ma liniștesc.

-Trebuie sa te odihnești, mai stați si voi 15 minute, apoi lăsați-o sa doarmă! Spune catre ceilalți, dupa ce a vazut Ca m-am m-ai linistit.

Cum a închis doctorul usa, toti cei 8 s-au strâns in jurul meu, se uitau la mine ca la o fantoma si nu ziceau nimic!

-Cum am ajuns aici? Ii intreb incet.

-Dupa ce ai leșinat la Sergiu acasa, acesta te-a târât pana in spatele casei, unde era cat pe ce sa te împuște, dar din fericire poliția a ajuns cand trebuia, si nu a mai apucat sa faca nimic. Pur si simplu a fugit, spune Mylo!

-Si l-au prins? Întreaba Miranda.

-Inca sunt pe urmele lui, dar si cand il vor prinde pe nenorocit, nu va mai scăpa.

Toti au facut liniște, si se uitau foarte ciudat la mine, incepeau sa ma sperie si deja am intrat in panica.

-Ei haide, chiar asa înfricoșător arat?

In acel moment toti expira ușurați,  si incep sa zâmbească.

-In ce salon e James?ii intreb

-305, dar te vom duce acolo dupa ce te vei odihnii.

-Am inteles, spun zâmbindu-le sincer si frecandu-mi ochii, semn ca imi e somn. Imi pun mana la gura căscand si apoi le spun:

-Daca nu va supărați as vrea sa ma culc putin, ultimele zile au fost cam...obositoare, spun rugându-ma la divinități ca planul meu sa meargă.

-Bine surioara, spune Mylo si ma saruta pe frunte, venim peste 3 ore la tine. Pana atunci odihnește-te.

Zâmbesc mulțumită si astept ca cei 8 muschetari sa iasă din salon. Mă întind cateva secunde, ca sa fiu sigura ca niciunul dintre ei nu se întoarce, apoi cu eforturi supranaturale ma ridic in fund si imi smulg toate Ventuzele de pe mine, ma cobor incet din pat, iar cand piciorul meu face contact cu gresia rece, mii de săgeți imi străpunge corpul, deschid incet usa si gonesc pe holul spitalului ca o nebuna in căutarea salonului cu numarul 305.

Cand insfarsit l-am gasit, o piatra pe inima mi s-a pus. O usa mă despărțea de ființa iubita, o usa pe care imi e frica sa o deschid, ca nu cumva sa fie adevarat. Dar totuși nevoia si dorul de el m-a împins sa o deschid. O lacrima mi-a brăzdat fata in momentul in care l-am vazut.

Era întins pe pat, cu mâinile pe langa corp si palid, picioarele imi tremurau, si tot ceea ce voiam era sa ajung mai repede la el. Mi-am tras incet scaunul langa pat si m-am Așezat usor. Oasele ma dureau, si nu numai, acum inima imi era din nou însângerată.

Ii iau usor mana intr-a mea si incep sa o mângâi, era rece ca gheata si venele erau usor albăstrui, si i se vedeau cu ușurintă, iar buzele au căpătat o culoare vineție.

I-am dat putin la o parte halatul de pe el, si șiroaie de lacrimi imi străbăteau fata in momentul in care i-am vazut rana provocată de glonț. Inca ii sângera si ma durea sufltetul sa-l vad asa.

-James te rog trezește-te, spun soptit. Astept sa imi răspundă, dar totul era in zadar, nu scotea niciun sunet.

-Dintre toti bărbații pe care i-am cunoscut, doar tu ai avut curajul si intenția de a mă cunoaște cu adevarat. Nu m-am gândit nicio clipa ca iti vei putea lasa o amprenta asa de mare in sufletul meu, făcându-ma sa ma îndrăgostesc de inima ta, comportamentul si gândirea ta, de sinceritatea ce o porți in suflet, de ochii goi si triști, sa-ti ador vocea. Am prețuit fiecare moment, acțiune si gând... De parca ar fi ultimul. Nu pot sa fe pierd, dacă te pierd pe tine, mă pierd si pe mine. Fara tine eu nu mai exist, James. 

Spun dând frâu lacrimilor, lăsându-mi capul pe abdomenul lui mangaindu-i in continuare mana, aparatele incep sa faca zgomote puternice, ma ridic speriata si vad ca pulsul ii creste din ce in ce mai tare, iar din colțul ochiului, o lacrima ii străbate fata. Imi duc degetul si i-o șterg apoi ii sarut fruntea rece...