Capitolul 27

3.2K 157 2
                                    

MIA

Stau de ore bune plângând in camera mea, cea in care am locuit multi ani, fiecare perete era acoperit cu poze cu mine si familia mea, prieteni si cunoștințe, am vrut sa vin aici, dar nu in acest mod, nu cu acești oameni. Am vrut sa-i prezint mamei ființa care imi aduce in fiecare dimineata zâmbetul pe buze, cel langa care ma simt iubita si împlinita, acel om care ma face sa ma topesc cu fiecare atingere si fiecare sărut. Privirea lui care ma savurează si imi provoacă furnicături in întregul corp, doar el a reușit pana acum sa stârnească acest sentiment placut in mine, sentinent ce se numeste iubire.

-Cioc, cioc, spune cineva, ma întorc si cand vad cine era schițez un zâmbet mic, apoi imi șterg lacrimile cu podul palmei.

-Hei frățioare, spun si il pup, îmbrățișându-l tare!

-Heii, prințesa, spune ștergându-mi lacrimile cu degetele mari de la ambele mâini. Te rog nu mai plange, nu te voi lasa sa te căsătorești cu maimuțoiul ăla, spune privindu-ma serios.

-Ohh, brotacel, spun strângându-l din nou in brațe, de data asta mai tare. Mi-a fost dor de tine.

-Si mie de tine prințesa, ti-am simțit cu toții lipsa. Mai ales ca nu am mai avut asa bun partener de Xbox, spune apoi suspin amintindu-mi din nou de James.

Lacrimile isi fac din nou loc in ochii mei, si ma las păgubasa, plângând pe umărul fratelui meu.

-Puiuț, de ce plângi? Ma întreaba

-Știi, nu credeam ca o sa ma doară atat de tare, spun printre suspine.

Vrea sa spună ceva, dar de la parter se aud strigăte, ne ridicam si coboram in fuga, langa usa statea un Sergiu nervos țipând ca un descreierat, vânat la ochii si cu arcada sparta, hainele ii erau murdare si mirosea a alcool.

-Printeso, aici erai? Întreaba venind spre mine!

-Stai depărte, spune Mylo, punându-se in fata mea.

-Nu pot sa stau departe de ceva ce imi aparține, si da-te la o parte pana nu te gauresc, spune întinzând pistolul catre el.

Fara sa sesizez un suspin de frica mi-a scăpat printre buze, făcându-l pe Sergiu sa mârâie nervos.

-Mylo, e in regula, spun iesind incet din spatele fratelui meu.

-Ce vrei, Sergiu? Spun tăios

-Pe tine, in pat si eu peste tine, spune rânjind.

-S-o crezi tu, spun pufaind.

-In curand vei fi soția mea, asa ca mișcați  fundul ala sexy la masina pana nu ti-l Tăbăcesc.

-Aberații, spun dându-mi ochii peste cap.

-Nu prea cred pisicuto, tu vei fi soția mea si cu asta am încheiat subiectul, spune trăgându-ma de mana pe usa afara.

Mylo vine nervos spre el si ma prinde de mana. Ma smucește si reușește sa ma scape de strânsoarea lui Sergiu.

-Alege, ori vi cu mine ori iti împușc frățiorul, spune Sergiu nervos punându-i pistolul la tâmpla lui Mylo.

-Vin cu tine, spun lăsându-mi capul in jos.

-Știam ca va fi simplu, acum mișca, spune.

-Surioaro, striga Mylo si ma întorc sărindu-i in brațe si șoptindu-i.

-Multumesc, te voi scoate in curand de acolo!

-Voi fi bine, iti promit, spun apoi il sărut pe frunte si ma îndrept spre masina lui Sergiu.

***

Dupa ce i-am ascultat întreaga zi, balivernele, insfarsit am mers in camera mea, care surpriza o împărțeam cu babuinul de Sergiu.

Oftez sonor dupa ce ma pun in pat privind tavanul. Oare ce face James? E teafăr? A mancat? Oare imi duce lipsa? Toate aceste intrebari imi răsunau in cap ca un ecou. Priveam fix tavanul si il vedeam pe el, pe noi. Mi-era dor de buzele dulci, de privirile stingere din timpul mesei, si de atingerile lui.

Ma trezesc la realitate, atunci cand Sergiu se trântește langa mine in pat bombănind ceva, total neinteresant, ma întorc cu spatele la el, si nu ii mai acord atenție.

Au trecut cateva ore, iar eu nu am pus geana pe geana, simt cum mana grea a lui Sergiu imi cuprinde mijlocul, trăgându-ma spre el, toată noaptea m-am ferit de el, stand doar pe 30 cm de pat, incep sa plang silențios, punându-mi mâinile la gura ca sa nu il trezesc. Ii ridic incet mana de pe mine apoi imi iau perina si plec, caut o alta camera in care sa dorm, si cand o găsesc ma pun pe pat oftând, adormind cu ochii lui in mintea mea.


Dimineata ma trezesc ghemuită in pat, ma ridic din pat si ies pe hol mergând spre baie, cand ma uit in oglinda nu ma mai recunosc, ochii imi erau roșii de la atata plâns, cearcănele erau mai mult decat evidente, iar eu abia ma puteam tine pe picioare.

Cobor jos in Bucătărie ca sa mănânc ceva si la masa statea Sergiu mâncând clătite.

-Buna dimineata, spune zâmbind, iar eu imi dau ochii peste cap nebagandu-l in seama.

-Ti-e foame?

Nu spun nimic si imi pun o cana de lapte. Il vedeam cu coada ochiului cum fata i se face roșie de la furie, si pumnii i se încleșteaza. Continui sa-mi beau liniștita cana de lapte pana cand toate de pe masa sar in aer.

-Ce ai? Il intreb

-Nimic, spune sarcastic.

-Te apuca des si te lasa rar? Trebuia sa dai cu pumnul in masa neaparat?!


Isi freacă ceafa tensionat, apoi ma ridic de la masa.

-Ma duc acasa sa-mi aduc hainele, spun rugându-ma in gând la divinități ca sa ma creadă.

Se ridica nervos de la masa si vine spre mine, luându-mi barba intre doua degete formându-ma sa il privesc in ochi.

-Asculta aici păpușa, acasa pentru tine de acum incolo va fi aici, ne-am inteles? si nu baga motive ca sa fugi, pentru ca ai un magazin întreg de haine in dressing.

Bat nervoasa din picior, apoi urc la etaj schimbându-ma.

-Eu plec, striga de la parter ca sa il aud.

-Sa te calce trenul, spun strigând sperând sa ma audă!

-Haha, amuzanto, spune urcând scările.

-Macar eu pot!

-o sa vezi la noapte ce pot si eu, zice rezemandu-se de usa dormitorului.

-Hai ieși afara, spun mergând spre el.

-Imi dai un pup? Ma întreaba făcând botic

-Da, spun rânjind

Isi Închide ochii si chiar in momentul ala ii trântesc usa in nas, închizând-o cu cheia si începând sa rad zgomotos.

-Teapa fraiere, reușesc sa spun printre râsete.

Bate cu piciorul in usa apoi aud usa de la intrare trantindu-se.

Ma îmbrac cu primele haine si cobor in fuga scările, deschizând usa de la intrare. Ma duc câțiva pași si ma simt urmărită, ma întorc si observ un barbat care ma urmarea, ridic o sprânceană si il intreb:

-Ce doresti?

-Sa va însotesc, spune politicos.

-Ohh, spun zâmbind, multumesc dar nu am nevoie, apoi ma întorc si imi reiau drumul.

-Oo, nu doamna, am primit ordin de la domnul Stone sa nu va las singura.

-Perfect, spun zâmbind fals si fac stânga împrejur intrând înapoi in casa.

Va astept părerile, contează mult pentru mine!!! :)

La multi ani celor care poarta numele de Maria sau derivatele acestui nume!!! :*

Iubire complicataUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum