Iubire complicata

Capitolul 29

Stăteam îmbrățișați in mijlocul livingului spațios, mângâierile sale imi mai alinau sufletul, iar șoaptele dulci, imi tipăreau zâmbetul pe fata.

-Iubito, hai sa mergem, plecam acasa, spune James ridicându-se in picioare.

Oftez usor apoi imi fac curaj sa ii spun:

-Crede-ma am încercat sa fug, dar de fiecare data nu am reușit. A inceput sa ma amenințe ca imi va omorî familia, că te va omorî pe tine, spun si imi las capul in jos, ochii umezindu-mi-se.

-Iubito, Iti promit ca nu se va intampla nimic din toate astea. Vom fi bine cu toții.

-As vrea sa cred, si sa fie asa, dar nu e, ne va distruge viețile si implicit pe noi, mai acorda-mi inca 2 saptamani, nu mai mult, spun cerându-i înțelegere doar prin priviri.

Ochii i se închid la culoare, iar maxilarul ii era încleștat, privirea lui trimitea săgeți, si stiu ca ii e greu sa ma lase aici, cu alt barbat, dar alta soluție nu e.

Imi pune mâinile in par si isi pune fruntea pe fruntea mea, uitându-se intens in ochii mei.

-Nu-l lasa sa se atingă de tine, te rog, la naiba cu viata asta, spune apoi doua lacrimi i se preling pe obrazul fin.

-Nu am ochi pentru altcineva înfară de tine, si stii prea bine.

-Buna ziua, se aude vocea stridentă a bodyguardului meu.

-James, Sergiu a ajuns, șoptesc speriata, du-te sus si ascunde-te, sari fă orice, doar sa nu te găsească.

-Te iubesc, spune sărutându-mi apăsat buzele apoi fugind pe scări in sus.

-Si eu, spun uitându-ma spre scări si chiar in momentul acela Sergiu a intrat in casa.

-Cu cine vorbesti? Ma întreaba

-Treaba mea si grija ta, spun si ma așez pe canapea.

-Iar ai plâns dupa pămpălăul ăla? Ma întreaba așezându-se langa mine.

Ma uit spre el si imi venea sa ii sparg fata, dar m-am rezumat doar la a-i spune:

-Hmm, Dumnezeu ti-a dat de doua ori Dinți pe gratis, dar a treia oară ii plătești, asa ca ai grija cu vocabularul ca s-ar putea sa făci cateva vizite la dentist in curand.

***

Au trecut trei zile, iar eu nu am mai primit nici un semn de la James, ma simt din ce in ce mai rau, vomit si am stări de greață. Dau aproape zilnic la boboci, si deja incep sa ma panichez.

-Draga mea, spune Sergiu, vi sa mananci cu mine?

-Ti-am spus sa nu mai...incerc sa ii spun, dar nu mai continui pentru ca simt ca iar dau afara tot ce am mancat. Dupa ce imi termin ritualul, ma  întorc in Bucătărie si il vad pe Sergiu mâncând de zor.

-Ce ai avut? Ma întreaba.

-Hmm, pai ce sa iti zic, de fiecare data cand te aud imi vine sa vomit, asa ca puneți scotch pe gura, ii spun încercând sa par nervoasa, iar dupa privirea lui mi se pare ca am reușit.

-Atunci, Uhh, eu am plecat, spune si iese din casa.

Nu Închide bine usa ca eu ma bufnesc in ras, si inca ce ras.

-Doamne ce botanist, spun si ma așez pe canapea butonand telecomanda, frecandu-mi abdomenul.

Cand realizez ce fac, ma ridic ca arsa de pe canapea si imi sun fratele.