Iubire complicata

Capitolul 35

-Sigur e totul in regula? o intreb pentru a mia oară pe doctorița.

-Da, Mia bebelușul e in regula, se dezvolta normal si in curand va trebuii sa lovească.

-Trebuie sa fiu pregătită, spun ștergându-mi burtica de gel, azi am venit la consultație, cum fac in fiecare saptamana. Macar bebe sa stiu ce e bine si in siguranta, Căci eu sunt cu psihicul la pământ.

-Da si mai ales mare, foarte mare grija la alimentație. Trebuie sa respecți mesele si sa te odihnești, sigur nu vrei sa stii sexul bebelușului?

-Nu, cand voi afla dacă e fetița sau băiețel vreau sa fie si James. Spun intre timp ce imi adun toate lucrurile.

-Bine, dacă e ceva suna-ma, imi spune Kate zâmbitoare. Ea e ginecologul meu, si totodata o buna prietena.

-Te-am pupat, papa, spun si ii fac cu mana cand ies din cabinet.

-Ce zici bebe, mergem pe la tati? Imi intreb puișorul.

-Domnișoara Dawson, striga cineva in urma mea.

Ma întorc rapid si il zăresc pe doctor fugind dupa mine:

-Așteptați-ma, spune inca fugind.

-S-a intamplat ceva? Il intreb cand ajunge in fata mea.

-Din păcate nu stiu cat mai rezista James, dacă in 12 ore nu se trezește e dus...spune Gâfâind din cauza efortului depus.

Cand am auzit, am scapat  geanta din mana si am inceput sa fug pana in salonul unde era James. Am deschis usa si m-am dus val vârtej spre el. Pulsul ii era scăzut, iar mâinile ii erau ca gheata de reci.

Ma așez pe scaun si incep sa ii spun plângând:

-James te rog, trezește-te pentru mine, pentru copil, pentru noi. Spun si ii pun mana pe burtica mea. O mângâi usor cu mana lui si apoi simt o lovitura in abdomen, ma uit in jos si astept cateva momente, pana cea de-a doua lovitura isi face apariția.

Atunci James isi mișca usor mana si ma uit spre el uimită. Ma ridic in picioare si incep sa plang...dar de data asta de fericire. Zâmbesc larg cand ii zăresc din nou ochii întunecați si ii sarut fruntea.

-Iubitule, ma auzi? Il intreb Ținându-l de mana.

-Mia? Întreaba apoi isi muta privirea de la tavan spre mine.

-Da iubitule, eu sunt, spun si las frâu lacrimilor. El imi strânge mana, iar eu imi reazăm obrazul de ea.

-Nu mai plange, spune soptit.

-Daca ai stii...incep sa ii spun, dar el ma întrerupe si spune:

-Stiu, stiu ca in fiecare zi ai venit, stiu ca mi-ai fost alături, stiu fiecare mângâiere, stiu ca ai dormit cu mine, stiu ca mi-ai pregătit surpriza de ziua mea, stiu totul.

-Mi-a fost greu, foarte greu fara tine.

-Si cel mai important...stiu de mica minunăție, dar nu putem continua, spune si isi îndepărtează mana.

-James, spun si ma uit mirata la el.

-Mia, din cauza mea Mark e in libertate, nu e acolo unde trebuia sa fie, stiu ca stii. Uite imi pare rau, extrem de rau, pe atunci nu stiam de tine, sau sa imi pese de consecințe, dar uite ca acum, te pierd pe tine. Stiu cat a însemnat tatăl tau pentru tine si imi pare rau, chiar imi pare rau.

-James...

-Lasa-ma te rog sa termin, dacă acum tu pleci nu imi voi ierta niciodata, stii bine cat de mult te iubesc, dar nu imi lua propriul copil, vreau sa-mi dai voie sa il vizitez si sa stie ca are si el un tată.

-James, te-am iertat demult, si da, ai facut o nedreptate, dar nu imi permit sa te părăsesc, sa parasesc fericirea acum cand insfarsit am gasit-o. Nu vrem sa te părăsim, spun si ii arat burtica, micuțul nostru are nevoie de tine, de noi.

-Deci e băiețel...afirma el.

-Nu stiu inca, dar orice ar fi, e copilul nostru!

-Haideți aici, spune si încearcă sa se ridice in fund, il ajut apoi ma ia in brațe. Îmbrățisarea lui, atingerea lui ma liniștește. Dorința de a plange dispare, iar inima simt cum incet, incet se reface. Închid ochii putin si imi las capul pe umărul lui moale suspinând usor, e incredibil ce efect are asupra mea.  

Imi ridic capul si il privesc in ochi, isi pune mana pe obrazul meu si ma saruta usor pe buze, pielea mi s-a facut de găina, molesindu-ma si luându-mi toată durerea din Corp. Mi-era dor de gustul buzelor sale, de modul in care imi tachinează buza de jos, pur si simplu mă înnebunește.

-Ce...ce se intampla aici? Întreaba doctorul șocat dupa ce intra pe usa.

-Se intampla ceva? Întreaba James glumeț.

-Uite... Nu stiu cum ai reusit, dar Felicitari, spune doctorul catre mine.

-Iubirea m-a trezit, si poate doar putin foamea, spune James chicotind si facendu-Mincu ochiul.

-Altii in situația ta nu ar avea chef de glumițe, dar vad ca tu esti un adevarat învingător. Spune doctorul. Facem un set de analize si dacă totul e in regula te externam, ce zici?

-Eu zic sa le facem pana nu iau somn, spune si isi pune mana la gura cascand.

-Revin imediat, spune doctorul iesind din salon.

Ma întorc spre James cu zâmbetul larg tipărit pe buze si imi apropii fruntea de a lui.

-Sunt bine? Ma întreabă.

-Da, spune lungind vocala.

-Te iubesc, vă iubesc! Spune sărutându-ma cast.

-Si noi te iubim, nu bebe?

Ca si răspuns primesc o lovitura in burta, cei drept cam tare, dar nu mă plang, senzația asta e unica in viata si merita trăită de catre orice femeie.

James se apleacă ușor si imi saruta burtica șoptind ceva, aerul cald gadilandu-ma făcându-l pe cel mic sa se agite putin.