Capitol 1

Era o dimineaţă minunată în Viena .O zi superbă de toamna, ce avea să îi schimbe lui Vivian Blake întreaga viaţă.

Soarele strălucea aşa de puternic, parcă prevestind o nouă aventură.Razele sale se scăldau jucăuşe în apa cristalină din canalele, pe care treceau gondolele ducând odată cu ele îndrăgostiţi , speranţe şi noi iubiri.

Oriunde te uitai, vedeai o arhitectură impresionantă,oameni frumoşi ,ce cu mare drag ţi-ar spune: ' Hallo! Wie fühlen Sie sich ? Wie geht es Ihnen ?',monumete de artă ce îţi tăiau rasuflrea prin grandoarea şi unicitatea lor,parcurile unde veşnic se plimbau persoane, unii studiind în gând, probabil , probleme de care le depindea întreaga existenţa,alţii fugind după copii lor , comorile sufletului, restul pur şi simplu , pentru a se relaxa şi a privi detaliile toamnei, ce dădeau nuanţă întregului peisaj.

Vivian îşi iubea oraşul, dar visa să ajungă să cunoască întreaga lume , poate şi secretul care stă la mijloc.Era pasionată de astronomie şi de horoscop, iar tot ceea ce ţinea un mister la mijloc,îi aprindea în suflet,o nouă lunimita şi în minte, o nouă întrebare.

Avea o fire ludică,ştiind totuşi când să fie serioasă,când să glumească şi când să fie tăcută.Totuşi , în sufletul ei ,se simţea ,oarecum, o urmă de anxietate socială ,preferând uneori, să îşi petreacă timpul singură citind ,scriind sau desenând.Adoră să privească stelele şi să îşi imagineze că este una dintre ele.Era o adevărată iubitoare a naturii şi visa cu ochii deschişi,de câte ori I putea.

Uneori, o prindeai pierdută printre gânduri,fixând un punct anume ,făcând ochii să sclipseasca de emoţie şi dorinţa.

În acea dimineaţă,îşi persimese să se trezească puţin mai târziu,pentru că noaptea precedentă fusese una specială.Şi-a petrecut noaptea , pe acoperiş privind stelele şi încercând să descopere constelaţiile.A resuit să observe doar:Săgetătorul, Racul ,Perseul,Carul mare şi Vărsătorul.

Iubea zodiile şi iubea luna, pe care o privea cu cea mai mare dragoste,şi căreia de multe ori îi vorbea.

Alarma sună ,reuşind să o trezească destul de brusc, redând o melodie a lui Ed Sheeran : ' If this is to end în fire/Then we should all burn together/Watch the flames climb high into the night...'.

Vivian se trezi,dar, mai lasă puţin melodia să continue,pentru că o iubea. Părul castaniu era ciufulit,coborând pe spate în frumoase onduleuri acoperind gâtul subţire şi lung ,ochii căprui,dacă erau priviţi detaliat ascundeau un adevărat mister şi un suflet blajin ,având o privire pătrunzătoare ,pomeţii roz descriau o fata ruşinoasă ,dar foarte drăgălaşă ,iar gura ,cu buze cărnoase,oferea o expresivitate nemaintalnita fetei.

Se ridică din patul pufos,unde îşi petrecea majoritatea timpului,trase draperia şi camera fu inundată de lumina. Imediat deschise laptopul şi începu să îşi verifice mesajele.

Primi un mesaj de la Nathaniel Jordan, prietenul ei cel mai bun, în care îi spusese că ,tocmai, primise cartea pe care o comandase acum câteva zile şi că o invită la micul dejun.

În câteva secunde aceasta se îmbracă şi ajunse la Nath acasă.

Erau prieteni de mici, dar aveau o simpatie şi o legatură nemaivăzută până atunci. O salută pe doamna Jordan, care îi pusese în faţă o farfurie plină cu clătite şi un ceai de piersici.

-Va mulţumesc mult , spuse Viv.

-Cu cea mai mare plăcere, draga mea ,răspunde doamna Jordan şi se îndrepta spre bucătărie .

Terasa pe care stăteau era una foarte frumoasă, cu perne pe gazon, un leagăn destul de vechi,flori parfumate şi Aki, un golden retriever, extrem de inteligent.

Cei doi se aşezaseră pe acele perne, imediat ce mâncaseră tot din farfurie,pentru că doamna J.era renumită pentru faimoasele clătite flambate cu ciocolată.

-Nath, cum ţi se pare cartea ?spuse Viv,în timp ce Aki I se aşeza în poală.

-Este superbă! Aş vrea din tot sulfetul, să văd întreagă lume, să cunosc oameni ca cei descrişi în carte şi să văd toate acele minunăţii.

-Cred şi eu ! zise Viv ,emoţionată. Ştii doar că sunt îndrăgostită de oraşe pe care nu le-am văzut şi de oameni pe care nu i-m întâlnit...

-Tumblr...mereu Tumblr...Sincer ,dacă ar fi gratis să călătoreşti , nu cred că m-ai mai vedea niciodată, zise Nath amuzat.

-Ohh,ştii doar că posibilităţile sunt nenumărate, şi poate ,cine ştie, vom ajunge acolo cândva,spuse Vivian oftând.

-Merită să te gândeşti cu toată inima,la o asemenea posibilitate,Viv.Am fi aşa de fericiţi...

Nathaniel Jordan , nu era la fel ca Viv. Era o persoană mult mai raţionată , care prefera să iasă cu prietenii, în loc să înveţe, să se uite la film în loc să citească o carte şi să petreacă,dar în ciuda acestor diferenţe, el şi Vivian se potriveau foarte de bine, că doar, extremele se atrag.

Era un blond superb. Înalt şi bine făcut , cu ochii albaştri şi pătrunzători, ce îţi dădeau fiori,buze cărnoase ce parcă se jucau atunci când vorbea şi mai mult , sincer, erai atent la buze decât la ce spunea,dar avea un suflet frumos şi blajin , chiar dacă lasa să se vadă în exterior un orgoliu de neînvins şi oarecum o aroganţă . Acesta iubea matematica şi fizica, ştiinţele exacte, în detrimentul limbilor sau al filozofiei.

-Poate , cine ştie ce ne rezeva viitorul,draga mea Vivian,căzând pe gânduri.

-Viitorul este ceva incert,ce totuşi da o oarecare speranţa tinerelor suflete adolescentine...

-Până la urmă să speri, să priveşti şi să visezi nu costă nimic,spuse Nath şi îi aruncă o privire fugară lui Vivian, apoi îl prinse pe Aki şi îl scarpină.

Aki,văzând că toată lumea cade pe gânduri, îşi aduse în gură lesa şi îi imploră, făcând o expresie destul de amuzantă, pe cei doi să îl ducă la plimbare.

În cele din urmă, după mai multe rugăminţi şi tumbe făcute de căţel ,cei doi se ridică şi îl scot pe Aki la plimbare în parcul Volksgarten.