Dând viață florilor

V

V

„I don't even know what I'm saying,

but I'm praying for you"

- Aia a fost o seringă. Ai grijă să nu calci pe ceva ascuțit, o anteționează Andrei afundându-și tălpile în nisipul din Vama Veche.

Își luaseră o săptămână de vacanță datorită doamnei Genovu și s-au decis să meargă la mare. Tatăl Alinei se înecase când auzise că vrea să meargă acolo cu un băiat, dar îi dăduse voie în cele din urmă. Avea încredere în Alina și avea încredere și în Andrei. Își amintea încă când adormiseră din greșeală la ea acasă, iar el nu profitase de situație pentru a o forța să facă ceva. Poate că inevitabilul se întâmplase deja, dar nu voia să se gândească la asta. Oricum mergea pe banii câștigați de ea din tablouri și merita și ea o vacanță, chiar dacă era în mijlocul anului.

Alinei nu prea îi plăcea să stea la plajă, așa că Andrei îi căra șevaletul și vreo două pânze. El avea de gând să înoate puțin și să facă niște sărituri de pe vapor, iar ea voia să încuie acest moment într-un tablou și să-l țină aproape pentru totdeauna. Andrei o învățase să dea viață florilor, iar ea avea de gând să dea viață mării și tainelor ei.

Mai pictase cândva marea, dar acel tablou mort îi făcea greață. Nu știa să înoate, așa că nu simțise niciodată cât de puternică este apa cu adevărat. Poate că plaja de aici nu era tocmai sălbatică sau deosebit de spectaculoasă, dar era plaja ei. Știa că va obține un tablou atât de frumos încât l-ar vinde repede turiștilor. Învățase că era puțină dragoste pentru artă în România, iar cei care ar fi dispuși să-și cumpere un tablou nu își permit sumele amețitoare pe care le văd expuse în magazinele de suveniruri.

Așa că se apucă să picteze. Fără schiță făcută dinainte, tușele se așezau exact acolo unde trebuia. Picta cu apă sărată și cu cele mai aprinse culori de pe paletă, căci nu mai picta pentru ea. Acum picta pentru mare și pentru vraja ei verzuie.

Oamenii se adunau deja în jurul ei și se apucau să facă poze, deranjând-o cu blițurile lor. Toți voiau să vadă cum se face arta, însă nimeni nu era dispus să o cumpere la un preț care să-l susțină pe artist. Puțin indispusă de astfel de gânduri, Alina se lăsase complet furată de nuanțele albastre ale valurilor și luă o pauză când simți că dacă continuă în ritmul ăla va rupe pânza. Se lăsă pe nisip lângă pictura ei neterminată și așteptă să plece oamenii care parcă îi stăteau în cap. Când observară că se lasă păgubașă, cei care o urmăriseră se evaporară la fel de repede precum apăruseră, iar micuța ei sferă de inspirație se liniști din nou. Începu din nou să redea peisajul pe pânză când văzu că toți își pierduseră interesul. Nu-l mai vedea pe Andrei, dar își imagina că e prin apă, provocând-o în larg. În inima ei se temea de furia apei, dar încerca să nu se gândească la asta și să coloreze nisipul murdar și plin de gunoi.

Soarele pierdea deja în fața lunii când așeză ultima tușă pe pânză. Îl văzu pe Andrei lângă ea, cu toate că nu-și amintea să-l fi văzut venind. Era deja îmbrăcat, deci probabil că o aștepta de ceva timp.

- Am terminat, îl anunță ea, apucându-se să strângă acuarelele.

Nici nu apucă să verse apa că fu întreruptă de un băiat puțin mai mare decât ei, care ținea în mână o foaie. Cu părul în vânt și cu un zâmbet pe față, îi înmână foaia Alinei, făcând o mică plecăciune. Pe foaie o desenase chiar pe ea, în timp ce picta marea. Era un desen frumos, cu contururi sigure și cu umbre bine poziționate și de intensitate potrivită.

- Nu am avut timp să-l colorez. Nu eram sigur dacă te mai prind pe plajă mâine.

- E foarte bine făcut, îl complimentă Alina acceptând desenul. Deși nu știu dacă pot să-l accept pe gratis.

- L-am făcut pentru tine. M-aș supăra dacă m-ai plăti pentru ceva făcut din plăcere. În plus, mi-ai oferit câteva ponturi fără să îți dai seama.

După ce plecă, Alina avu grijă să pună desenul de-o parte. Andrei luă bagajele și o anunță că mâine va învăța să înoate, fie că vrea fie că nu.

***

Nu știa ce să povestească, așa că se rezumă la a-i arta poze făcute la mare. Poze făcute de Andrei sau cu Andrei. Poze în care se strâmbau sau stăteau serios. Alina își amintea fiecare loc și privea imaginile cu dragoste. Și-l amintea atât de bine, cu părul lui întins mereu și cu maieurile largi care îi veneau perfect. În săptămâna de vis pe care o petrecuseră în Vamă, realizase că nu erau obsedați unul de altul și nici dependenți de iubirea celuilalt. Nu trebuia să fie împreună mereu pentru a menține vie dragostea lor, era suficient să-i vadă chipul din nou pentru a-și aminti că îl iubește și că vrea să moară în brațele lui.

Așa că îi contură și umerii, alături de marginile maieului prea larg pentru construcția lui atletică. Plânse când îi contură buzele, pentru că își amintea prea clar de câte ori întâlniseră pielea ei.