Cealaltă față a mea

Capitolul 4 - Amintiri

 Amintiri

Deja incepea sa se insereze... eram tot acolo, nu voiam sa plec, chiar daca doctorul mi-a zis ca astept degeaba. Totusi ... Eu nu credeam ca mama mea a murit. In inima mea o vedeam in viata, frumoasa si tanara, asa cum era. Si stiam ca se va trezi si acum de pe patul de spital . Se va trezi …Si totul va fi bine. O sa fim o familie fericita! De aceea asteptam acolo, asteptam sa se trezeasca ... M-am rugat la Dumnezeu sa faca o minune si sa mi-o aduca inapoi pe mama. Insa .. degeaba , absolut nicio minune nu s-a produs . Totusi in ochii mei inca se vedea asteptarea . Eram pur si simplu dezamagita. Dezamagita de mine, de comportamentul meu. Viata mea nu va mai prinde niciodata culoare fara ea. Tot pamantul se prabusise. Nu mai simteam ca traiesc, de fapt  nu mai voiam sa simt asta .

‘ Mama a murit … din cauza mea ‘ . Cuvintele astea mi le repetam incontinuu in minte . 

Stateam intr-un colt de camera al spitalului, singura. Lacrimile imi curgeau una cate una fara oprire. Incepusem sa am halucinatii si ameteli. Insa ... nu m-am ridicat de acolo. Eram distrusa si inauntru, dar si in exterior. Viata mea se terminase aici. Nu s-ar fi intamplat niciodata asta, daca as fi stiut sa am grija de ea. Daca as fi stiut sa o IUBESC . Stiam ca gandurile si regretele mele nu ma ajutau la nimic acum, insa …

Mi-am atins usor lantisorul de la gat . L-am strans in mana, apoi .. mi-am ridicat privirea trista de la el. Era de la mama ... Ea mi-l daruise acum 3 ani , in ziua cand ..  cand .. m-am schimbat. Acea zi pe care nu o voi uita, acea zi pe care o blestem !

Era o simpla zi de vara , in care ma plimbam cu Sophia, o prietena, in parc. Mda ... Atunci aveam prieteni, multi prieteni, pt ca inainte eram o fata obisnuita si amuzanta. Ziua aceea m-a facut sa devin asa cum sunt… Si nu a fost vina mea. Aveam doar 12 ani atunci.

La un moment dat ne-am asezat pe o banca, pt ca Sophia obosise, eu oferindu-ma sa-i iau o apa. Clipa in care m-am ridicat de acolo si am plecat singura o regret si acum. Ma indreptam spre magazin, cand ... am simtit doua maini care ma strang de la spate. Am incercat sa ma intorc, sa-i vad fata, insa .. in momentul urmator eram deja urcata intr-o masina. Tot ce auzisem au fost doar niste voci ale unor barbati. Nu puteam sa strig dupa ajutor pt ca unul dintre ei imi tinea mana la gura. In momentul acela l-am  lovit, crezand ca o sa scap, insa cel de langa mine a scos un cutit si m-a amenintat. Tot drumul am stat nemiscata, pt ca nu stiam de ce e in stare ticalosul acela... Masina s-a oprit in fata unei case vechi, uitata de lume. Imi era foarte frica, si nu stiam ce sa fac. Unul dintre ei m-a tras de brat, m-a dus inautru si m-a bagat intr-o camera, trantind usa dupa mine. Camera era intunecoasa, nu puteam sa vad nimic ... am simtit doar o mana care m-a atins , apoi … un sarut pe gat. Am incercat sa-l resping, dar degeaba. Incercarile mele au fost in zadar . Imi aduc si acum aminte cuvintele acelui barbat: ‘ Esti a mea .. ‘. A fost un ticalos care si-a batut joc de mine ! Nu i-a pasat de copilaria mea, eram doar un copil, iar el un barbat matur. Batjocura lui o simt si acum in mine, o detest, dar fapta e deja consumata ... Am reusit totusi sa scap de acolo, dar a fost prea tarziu. Reusise deja sa ma schimbe, iar acest trecut nu-l pot sterge.

Din ziua aceea …am devenit cea de acum. Nu am mai lasat pe nimeni sa se apropie de mine, sa-mi vorbeasca. M-am inchis pur si simplu in mine. 

Cand i-am povestit mamei ce mi se intamplase ... Nici ea nu mai avea cuvinte. Mi-a daruit doar acest lantisor, un lantisor superb pe care si azi il mai port, si nu-l voi da jos niciodata. Pt ca imaginea mamei va sta mereu aprinsa in sufletul si inima mea. O imagine pe care nimeni n-o poate stinge... Si asta doar pt ca o iubesc si o voi iubi mereu.