Cealaltă față a mea

Capitolul 6 - Adio Aida. Bun venit, Katherina!

Capitolul 6 – Adio Aida. Bun venit, Katherina !

Nu stiu cum s-a intamplat, dar m-am trezit urmatoarea zi in camera mea. Simteam ca si cand as fi dormit o saptamana si totusi… eram inca atat de obosita. Era clar ca pierdusem orientarea timpului si nici macar nu-mi mai aduceam aminte cum am ajuns aici. M-am ridicat din pat si m-am dus la fereastra, chiar daca priveam in gol, priveam totusi foarte adanc. In scurt timp aud usa camerei mele care se deschide.

-         Te-ai trezit ? ma intreaba Sara.

Ah, doamne. Ce ma enerveaza intrebarile care au un raspuns logic ! Atat timp cat eram in picioare era clar ca ma trezisem. Voiam sa-i raspund : “ Chiar nu se vede?”, insa m-am oprit. Stiam ca era un gest urat sa fac asta, si doar trebuia sa-i dovedesc ca tin la ea, ceea ce era adevarat. Si eram foarte sigura ca schimbarea mea va avea loc, insa aveam nevoie si de ajutorul cuiva, adica ajutorul Sarei.

-         Da, am dormit asa de bine. I-am raspuns eu cu o voce calma.

-         Aveai nevoie de putin somn, nu mai dormisei de doua zile…

Mi-am indreptat privirea spre ea. O priveam adanc, si ea facea acelasi lucru. Simteam ca trebuie sa-i spun tot ce am pe inima, asa ca n-am mai stat pe ganduri :

-         Iti multumesc… pentru tot. Chiar nu stiu ce m-as fi facut daca n-ai fi fost tu aici. Trebuie sa stii ca acele cuvinte josnice pe care ti le-am adresat in parc n-au venit din inima, au fost doar rezultantele primului meu impuls. Stiu ca tii la mine, si asta vreau sa-ti dovedesc si eu, incepand cu schimbarea mea, care vreau sa fie foarte vizibila.

Auzind aceste lucruri, Sara si-a luat privirea din ochii mei si a privit in jos. N-a scos niciun cuvant, insa mi s-a parut ca apoi a soptit " poate ca nu te merit ". M-am uitat brusc la ea, insa Sara nu si-a mutat deloc privirea din acel punct pe care il fixase de la inceput. Speram ca am avut doar o halucinatie si ca totul era doar din cauza oboselii mele. Ma speria totusi gandul ca Sara ar fi putut sa spuna asta. As fi vrut s-o intreb, insa nu voiam sa par absurda… am incercat doar sa uit.

Mi-am deschis apoi șifonierul si am strigat cu o voce foarte sigura:

-         E timpul sa aruncam ceea ce nu ma reprezinta pe mine, cea de acum.

Sara si-a intors intr-un final privirea la mine si mi-a spus :

-         Ma duc sa-ti aduc niste pungi. Vin imediat.

-         Multumesc, i-am spus eu.

M-am asezat pe pat, in timpul ce am asteptat-o pe Sara. Si intre timp mi-a venit o idee geniala ( spun eu). M-am gandit ca daca tot a venit vremea sa fac o schimbare drastică in mine, mai bine mi-as schimba si numele asta care-mi aduce aminte de trecut. Mereu am visat la numele  " Katherina ", imi placea foarte mult.

Cand Sara s-a intors cu pungile, mi s-a parut ca era destul de monotona .

-         Sara, ti-ar place daca m-ar chema Katherina ? Am intrebat-o eu nerebdatoare.

-         Hm.. Numele e dragut. Mie imi place si Aida, sa stii.

-         Aida imi aduce aminte de trecut, cel de care nu vreau sa-mi amintesc. I-am spus eu cu o voce destul de dezamagita.

Sara mi-a raspuns cu un zambet larg :

-         Atunci… imi pare bine, Katherina!

Am scos un chicot de amuzament, chiar ma amuzase de data asta.

Totul decurgea perfect, simteam cum incet, incet ii castigam inima Sarei. Insa ma ingrijora un singur lucru… Sara devenise, din momentul in care am avut discutia aia, destul de monotona. Zambea cam rar, si daca zambea simteam ca nu era zambetul ei. Se intampla ceva. Intrebarea era : Oare ce ?