Veghiaza-ma din umbra! By Yumi & SakuRalu30

Capitolul 9: A fight for a chocolate

Sa nu indrazneasca! Sa nu cumva sa aiba impresia ca se joaca cu oricare alta fata! Eu sunt un varcolac! Eu sunt Sakura Haruno si nu ma voi lasa calcat in picioare de un psihopat! Ma calmezi singura, imi dau incredere si astept umbra sa se apropie de mine. Asta va fi sfarsitul lui, ii jur! Cand este la mai putin de un metru departare, imi las privirea in fata si mana dreapta il apuca pe barbat - dupa umbra am anticipat ca e vorba despre un barbat-, iar cu cealalta, in care aveam scrisoarea si invitatia de nunta ciudata, imi fac avant sa-l imping cu puterea cu care am fost inzestrata. Eram atat de sigura pe mine, incat nimic nu ma putea face sa ma indoiesc, insa inevitabilul a venit. Mana mea era gata gata sa-l tranteasca pe individ in vestiarele din fata, facand astfel o gaura in perete si un moribund sa apara, insa nu s-a intamplat nimic. In timp ce imi fortam mana din ce in ce mai tare sa il trag de bluza, privirea mea fiind in continuare atintita in fata, o mana rece ma atinge pe brat si ma trage cu tot corpul inspre corpul sau. Numai o forta ciudata, de o putere incrdibila poate nu numai sa reziste pumnului meu, ci sa ma si atraga la el. Fara sa vreau sunt intoarsa si trantita catre abdomenul foarte bine lucrat al barbatului, reusind astfel sa scap tot ce aveam in mana stanga pe jos.

Ma asteptam sa vad cea mai ingrozitoare faptura in viata. Un om cu o fata hidoasa de la atata ura si spionat, fara viata personala si familie, cu buzele subtiri, ochii verzi inspaimantatori, parul mai lung, lasat dezordonat sa creasca in toate directiile si venele prin care curge dorinta asta de a se juca cu un soarece in cusca, atat de sadic si sinistru, sa-i iasa in mod inspaimatator de vizibil din carne. Cel putin asa mi-l imaginam eu pe SUI la momentul respective. Privirea mea se atintise catre chipul usor patratos si dur al brunetului pe care-l cunoscusem de atata timp. Nu era nici pe departe ce ma asteptam eu sa vad, insa faptul ca purta un hanorac cu gluga pusa, a facut umbra ce ma speriase mai devreme sa arate, si mai infricosator. Se uita ciudat la mine dupa care se apleca catre invitatie, cu un ranjet sadic si triumfator pe fata.

-Uuuu. Se pare ca cineva e speriata de cand Mai Marii stupidului vostru clan au decis sa nu va mai transformati cand aveti voi chef. Mai mai! Nu te teme Sa-ku-ra. Daca patesti ceva, voi fi prin apropiere. Daca nu sa te ajut, macar sa contribui la ceea ce ti s-ar intampla.- Atat de usor a afisat un ranjet superb in urma cuvintelor sale, incat aveai impresia ca nici macar nu a fost o amenintare.- Multumesc mult pentru ieri totusi! Sper ca te simti mai bine .Vad ca a avut grija Karin ca sa-ti recapeti geanta. Ce dragut din partea ei! Uite ce e, nu vreau sa am nicio treaba cu tine. Nu vreau sa-mi faci problem in vreun fel chiar si daca m-ai ajutat ieri. Imi erai datoare de la faza cu podul de pe insula si ieri ti-ai platit datoria. Punct! Doar atat am vrut sa lamuresc.

-Cum poti fi atat de crud Uchiha? Nu ai nici un pic de caldura in tine? O, scuza-ma! Ai dreptate, nu ai pentru ca voi nu aveti sange, nimic omenesc care sa va asocieze vreun pic cu aceasta lume minunata a oamenilor simpli. Haha! Greseala mea!si spunand astea, nu cu mandrie fata de mine, recunosc, insa cu o satisfactie pentru care ma putea judeca Dumnezeu cum dorea, ma uit cu cea mai mare ura pe care am putut-o strange in ultimul timp pentru el si incerc sa-i iau lucrurile mele din mainile lui pentru a-mi continua drumul insa cand a vazut invitatia de la propria nunta, ochii sai au lucid de bucurie si mandrie asa ca a deschis-o, cred eu, cu dorinta de a o reciti.
Vazand asta, i-am smuls-o din mana, starnindu-i astfel interesul pentru ca, in final, sa ne jucam de-a "Cine are invitatia", insa am pierdut dramatic cand, fara nicio rusine, m-a trantit in dulapurile din spate. Ranjetul sau se transforma, lasand caninii sa iasa, in timp ce ochii sai innebunira cu fiecare propozitie pe care o citea, acestia parca iesind din cap de furie. A mototolit hartia din mana dupa care a inceput sa urle odata cu trasnetele ce se auzeau dinspre fereastra. Umbra lui produsa de lumina ucigatoare a fulgerelor ce innegreau cerul se vedea infricosator pe gresia rece a universitatii.

-Acel imbecile! Acel dobitoc o sa moara daca cumva indrazneste sa intre in viata mea personala! De unde e asta Haruno? Sper din tot sufletul ca nu esti bagata in asta ca de nu...!dar nu l-am lasat sa termine propozitia: