Veghiaza-ma din umbra! By Yumi & SakuRalu30

Capitolul 7: Iadul femeiesc

Sasuke's point of view

Nu pot înțelege cum lucrurile au luat o întorsătură atât de ciudată. Vântul rece ce începu să bată destul de tare pe străzile capitalei, îmi umblă grijuliu şi totuşi superficial prin podoaba mea capilară, încurcându-mi vederea cu şuviţele ce niciodată nu stau cum le aşez. În fuga mea disperată către casa rozaliei, îmi fac timp câteva secunde să arunc o privire-n sus. Cerul avea o nuanţă superbă de gri, cu ‚‚şuviţe'' movalii, vrând din răsputeri să umbrească soarele şi la propriul şi la figurat, pentru a-şi face remarcată puterea. Mă opresc brusc pentru două minute pentru a analiza mai bine. Nici urmă de suflare pe strâzile ce înconjoară capitala, doar copacii ce-şi leagănă crengile chinuite de schimbările vremii. Vuietul frunzelor dădea de ştire din casâ-n casâ de venirea furtunii, în timp ce mie îmi mângâia urechile. Adoram vremea asta. Nu ştiu dacă-i din cauza sângelui meu rece ce-mi pâtrunde-n întreg corpul sau a caracterului dur pe care-l am, însă sincer, nici nu m-a interesat vreodată. Cu cât e mai linişte pe stradă, cu atât mai bine şi asta se datorează în mare parte furtunii.

Mii de gânduri pe care le aşteptam să-şi facă apariţia, întrebări retorice, precum şi ipoteze imposibile nu voiau cu desăvârşire să vină. Era ca şi cum mintea mea nu putea concepe nimic în situaţii atât de încurcate. Probabil că şi Cerul este de partea mea, căci milioane de soldăţei transparenţi, gata să lupte împotriva căldurii, au fost trimişi pentru a curăţa toată răutatea şi agonia umană. De aceea sunt atât de multe picături. Unii o numesc ploaie, eu aleg să-mi imaginez propria poveste. Însă asta nu-i doar o simplă ‚‚ploaie'', ci un început de furtună. Apuc cu toate degetele orice parte din hainele Sakurei, pentru a o apuca mai bine si îmi reiau fuga înspre casa ei.
Mă bucur că nu şi-a schimbat locuinţa, altfel cine ştie cât de mult ar fi trebuit să alerg prin oraş pentru a o găsi. Eram ud din cap până-n picioare, atât eu cât şi Sakura şi toate astea doar pentru că a trebuit să caut o mulţime până am dat de cheile porţii. De ce Doamne iartă-mă trebuie ca femeile să care toate lucrurile posibile şi imposibile după ele? Cât de mult poate încăpea într-o geantă? Sunt unele chestii la femei pe care nu le pot înţelege oricât de mult aş încerca şi astea sunt unele dintre ele.

Intru obosit în casă, primul lucru pe care-l fac fiind să o pun pe rozalie pe canapea, la orizontală. După care încep să caut prin casă vreun uscător de păr. Niciodată nu mă usuc cu feon-ul, nici măcar iarna, însă părul leşinatei de lângă mine este foarte lung şi dacă nu-i uscat, în starea în care e, ea sigur va răci. Credeţi sau nu, îi sunt dator, deci nu pot lăsa asta să se întâmple. În timpul super căutării mele, până acum eşuate, am zărit o poză cu două fete ce semănau izbitor, însă se observa uşor care-i cea mai mare şi anume cea din mijloc. Avea trăsături foarte frumoase, era matură şi se citea încrederea pe care-o purta veşnic în ochi. Pe de altă parte, cea mică, care stătea în spatele celeilalte avea ochii ce emanau caldură şi inocenţă. Părul îi era prins într-o coadă, în schimb căteva şuviţe cădeau jucăuş în jurul feţei luminate, făcând-o pe fată să aibă o coafură romantică. Era sclipitor de frumoasă,dar doar o copilă de 17 ani, prostuţă, ce nu are nicio idee de viitorul lumii ăsteia atât de rea. Era Sakura, în faţă stând verişoara ei. Ambele zămbeau atât de sincer şi pur, încât era imposibil să nu priveşti fotografia aia măcar un minut. Datorită caruselului ce se afla în planul din spate, mi-am dat seama ca aceea era poza găsită de poliţişti langă jurnalul Sakinei, după dispariţie.
Am încercat de multe ori să înţeleg un pic, doar un pic, căci nici n-am nevoie de mai mult, de ce Itachi a plecat cu ea. Am dispreţuit-o o grămadă de timp, am urăt-o din simplul fapt că a ales-o în locul meu, fratele lui care ţinea la el ca la ochii din cap, care a copilărit cu el, care-l ştia ca pe un cal breaz şi cu care a crescut. Ea, o simplă, banală fată, ba chiar o lupoaică, pe care-a cunoscut-o de căteva luni. Şi-a lăsat viaţa de vampir, de băiat de bani gata, cu un viitor strălucit, şeful celui mai popular grup masculin din capitală, pentru ce? Pentru ea?