Veghiaza-ma din umbra! By Yumi & SakuRalu30

Capitolul 3: "Câine prost!"

La multi ani Stefi! :* ♥♡♥♡

Sakura's point of view

Sui...sui...sui... Nu-mi pot da seama ce este cu semnătura asta, cine este sau la ce s-a referit. Poate fi oricine şi poate să se refere la orice... Nu ăsta este răspunsul pe care-l vreau, deşi ăsta este singurul pe care mi-l pot da acum. ,, Mi-a plăcut mult de tine azi!'' Asta înseamnă că a fost ieri în sală, că m-a văzut. Of, la ce folos indiciul ăsta când în camera aia erau 400 de persoane? Nu ştiu nici de ce mă strofoc atâta. Se poate, în egală măsură, să fi fost o glumă proastă de-a unui şmecheraş obsedat de fete, ce nu are altă ocupaţie decât să se joace de-a vaţia-scunselea. Penibil!

Ar trebui să nu mă mai gândesc la prostiile astea şi să mă concentrez pe şcoală dacă tot am venit in Tokio. Lătratul asurzitor al unui câine mă face să mă trezesc la realitate. Mă uit în stânga pentru a vedea de unde vine acest zgomot infernal, care normal, n-ar trebui să mă deranjeze atât de tare, luând în considerare că mă aflu pe insula de ageement a capitalei! O casă a îndrăgostiţilor, ce se află la marginea oraşului, mică, însă unde toţi iubiţii si neiubiţii se întâlnesc să-şi plimbe câinele, pisica, peste vreo 4 ani poate şi papagalul. Sunt dezgustători cum zâmbesc, râd, bârfesc, se uită unul la altul si dupaia ca prin minune se sărută vreo 15 minute pe ceas. Întrebarea mea ar fi: cum de mai au aer. Nu contează dacă câinele chiar are nevoie să iasă afară la baie. Nu. Ei ies ca să iasă, ca să-i vadă lumea cum se ling pe stradă şi cât de mult se iubesc. Atât de enervant! Come on guys! Take a room for God's sake!

Nu ştiu dacă sunt aşa pentru că nu prea am avut parte de dragoste puternică in materie de relaţii, sau doar pentru că e prea siropos şi nu-mi plac lucrurile astea. Ce e cert, este că nu suport!

Deodată se auzi un râs foarte forţat şi mult mult prea piţigăiat chiar şi pentru o fată ce a înghiţit heliu, urmat de-un lătrat. Toată lumea işi îndreptă privirea în colo, însă toţi şi-o întorseseră la ce erau atenţi înainte, probabil ei fiind obişnuiţi cu acest ciripit suav. Era Uchiha cu super logodnica lui înzestrată mintal cât o buburuză. Se plimbau cu un câine Chow Chow negru, de vreun an, foarte frumos, ce mergea ţanţoş şi totuşi elegant. O mână de-a lui Sasuke ţinea lesa şi cealaltă era pusă ba in buzunar, ba in păr, el zâmbind din când în când la glumele ei, ce era îmbrăcată indecent, cu părul prins într-o coadă şi totuşi şuviţa din partea centrală fiind trasă foarte în sus faţă de celelalte. Aş fi putut pune măna-n foc că o veveriţa violată de un raton s-a urinat pe părul ei, dar am tăcut.

O vedeam pe Karin spunându-i glume lui, după care urmau cateva secunde bune de râs. Ceea ce vreau să spun este că , deşi eu am ceva cu ea, pentru că se vede de la o poştă că e piţipoancă şi eu urasc genul ăsta, el pare chiar fericit şi probabil ea l-a făcut să treacă peste moartea fratelui său, aşa că cine sunt eu să-i judec, mai ales ca n-am avut nicio treabă cu ea.

M-am simţit in plus aşa că mi-am luat genta de pe bancă şi m-am grăbit să ies de pe insulă. Nu voiam să mă vadă, deşi probabil părul roz mi-a ieşit în evidenţă deja... Nu ştiu de ce , pur şi simplu nu voiam să le stric momentul.

Mergeam pe lângă apă şi mă gândeam la viaţa mea în general. Ce planuri am eu? Să-mi termin studiile ca să ajung să am propria-mi firma de avocatură, după care să incerc să-mi fac o familie. Dar oare asta e ceea ce vreau? O viaţă plictisitoare, monotonă, printre hârtii, costume scumpe şi oameni care să mă-ntrebe mereu: "e bine?", "şefa, e ok?", "pot s fac...?"

În spatele meu, acelaşi zgomot de câine se apropie din ce in ce mai mult de mine. Era Chow Chow-ul lui Sasuke, căci niciun alt câine nu arată aşa frumos. Alerga cu limba scoasă spre mine. Nu ştiu ce voia sau dacă avea ceva in cap, însă se apropia din ce in ce mai mult de mine, sperindu-mă si făcându-mă să-mi scap geanta cu tot ce aveam in ea.