Placerea mintii(+18) Continuarea

7. La racoare

In poza Allison

Allison..

Alergam ca disperata printre masini si incercam sa-mi controlez respiratia. Zici ca eram intr-un maraton si am dat peste niste obstacole, soseaua era pista iar masinile obstacolele. Am noroc ca imi cunosc orasul bine altfel nu stiu ce naiba faceam. Vad o straduca minuscula intre blocuri pe care puteai intra doar daca erai pe jos.

-Fraerilorrr!! incep eu sa urlu introcandu-ma inspre politisti care incercau sa treaca de masinile din fata lor.

Incercam sa alerg incontinuare dar simteam cum tot corpul meu incepe sa cedeze usor usor , cred ca daca m-ai alerg 10 metri voi lesina.

Vad iesirea de pe straduta minusculta si nu m-ai aud masina politiei. Ma opresc din alergat si incerc sa-mi refac respiratia. Respiram sacadat , iar pulsul era cu mult crescut. Ma opresc cateva secunde pe loc si imi pozitionez mainile pe genunchi si ma straduiesc sa respir. Nu am alergat asa in viata mea, nici cand merg la mall si e aproape de inchidere nu alerg asa.

Reusesc sa-mi reglez respiratia , iar pulsul incep sa-l simt cum se linisteste, nu-mi m-ai simt inima batandu-mi in timpane. Merg inainte precum un melc adormit si ranjesc vitejeste ca am scapat de cei doi. Ies de pe aleea minuscula dintre blocuri si inchid ochii respirand usurata.

-Te-ai odihnit domnisoara?? ma intreaba o voce barbateasca trezindu-ma la realitate.

Tresar puternic si deschi ochii speriata. In momentul in care ii deschid vad unu din politisti in fata mea, soferul. Dau sa fug iar cineva imi prinde ambele maini la spate si simt cum ceva de metal si rece care imi inconjoara mainile. Tresar usor la contactul cu cele doua metale, iar acestea se strang pe incheietura mea cu un sunet bizar la final. Imi dau seama ca de data asta mi-a pus catusele si voi sta cam mult in spatele gratiilor. Vad cum soferul zambeste satisfacut iar eu ma stramb nervoasa la el.

- O sa va para foarte rau, le zic eu dur mergand inainte spre masina lor.

Acestia rad de mine si ma baga brutal in masina, urca si ei si pornesc in tromba apasand dur si nervos pe acceleratie.

Stiu...sunt doar o fata , stiu nu am putere sa ii pun pe toti la punct, am multe fobii, imi e froca de cei de la FBI si nu imi plac cei de la BGS. Sunt o fata de 17 ani la 1,69 inaltime si 54 kg, schelete ambulat stiu, nu pot sa car o sticla cu apa , iar daca vreau sa-ti dau o palma ma doare pe mine in loc sa te doara pe tine. Dar stiu o chestie, sunt desteapta, stiu sa vorbesc si de aceea sunt mandra de mine. Pot sa induplec oamenii, sa ii fac sa se simta bine si sa aiba incredere in mine. Iar prietenii mei...hmm.. fiecare pentru folosul meu... Inafara de Eva, Nick, Louis si inca 2-3 persiane, restul ii tin langa mine pentru ceea ce imi pot ei sa-mi ofere. Stiu suna ciudat, dar nu m-ai exista prietenii, decat cele vechi, restul pretenii cu benefici, uneori chiar si cele vechi.

Dupa 20 de minute..

Coboram din masina, unu din ei vine si imi deschide usa si ma scoate din masina destul de usor.

-Ma simt precum o printesa, zic eu razand draceste.

-Ai catuse copila, ce ti se pare tie printesesc la asta?? ma intreaba el usor plictisit dar si curios de gandurile mele.

-Imi deschizi usa, ma conduci... Precum o printesa chiar daca am catuse, incep sa rad la el si incep sa-mi maresc singura pasul.

-Vei m-ai sta cateva zile pe aici copila, imi zice el dur privindu-ma satisfacut.

-Asta si sper, si imi formez un zambet destul de fals dezvelindu-mi dintii, chiar si gingiile.

Intram intr-o incapere imbacsita, cu un miros oribil de tigari, cu o tejghea intr-un colt unde statea un polititst, cuno masa si un fotoliu vechi si ponosit langa, o poarta sau ce vrea sa fie aia din fier si doi paznici imensi pe o pare si pe alta a ei. Politistul ma impinge catre tejghea iar eu ma opresc si ma uit urat la el. Inaintez singura farea sa comentez cu voce tare si ma opresc in fata politistului care statea pe scaun cu picioarele in sus si asculta muzica la casti dand din cap precum un nebun.

-Allison James, 17 ani. 994 jignirea unei varzatoare si distrugereq bunuirilor, si se intoarece catre mine. 085 , se intoarce catre el si dupa dinou care mine, limbaji neadecvat la adresa oamenilor legii. Si 430 , fuga de politie, si se intoarce catre mine si dupa catre el cu o moaca plictisita.

Se intoarce catre mine razand facandu-mi semn sa ma intorc. Imi deschide catusile si ma intorc catre el scuturandu-mi hainele precum o mironosita.

-Pune in cutia asta tot ce ai la tine, si imi imaneaza o cutie de carton.

I-au inganfata cutia si o asez pe masa, ma trantesc pe canapea si incep sa-mi pun tot ce gasesc in buzunare. Ii imanez cutia zambind, acesta se uita atent in cutie si dupa la mine.

-Telefonul?? ma intreaba el ridicand dintr-o spanceana.

-Trebuia si ala?? si fac un botic.

-Da copila, zic el plictisit de mine.

-Allison, nu copile sau cipilo sau altfel, ii zic eu enervata de adjectivele folosite de el la adresa mea.

Scot telefonul din pantaloni si il deblochez, dau repede la mesaje si ii trimit un mesaj lu Eva " Multumesc tare mult!! sa nu ma scoti de aici".

Arunc telefonul in cutie si imi pun mainile la piept incrucisate. Vad cum politistii rad de mine si imi inmaneaza niste chestii albe cu dungi negre.

-Multumesc pentru patura, dar nu am nevoie, si imping chestia oribila din fata mea.

-Sunt hainele tale, imi zice cel care le tinea razand cu zgomot.

-Sa nu crezi ca te va scoate cineva de aici, vei sta cu noi cel putin 48 de ore, poate te vei invata minte, imi zice cel de la tejghea.

-Daca tu zici, si imi dau ochii peste cap.

I-au hainele si ma indrept care portile de fier, vad cum cei 4 politisti/ paznici se holbeaza la mine si la picioarele mele, sper. Inainte de a intra mi se pun dinou catusele iar eu expir zgomotos. Ma stranb usor de sila pe care mi-o provoaca cei de aici si inaintez calma spre noua mea casa pentru urmatoarele 2 zile cica. Mergem ceva si facem multe cotituri, pe coridoarele pe care am mers am vazut multi penentenciari, erau toti imbracati la fel, barbati, femei, copii, adolescenti si batrani. Unii se uitau printre gratii si incercau sa vada cine e noul venit , se uitau la mine de parca incerca sa-mi afle povestea si ce fapta obiliba am facut de am ajuns aici. Era o lumina galbena destul de slaba si mult zgomot, unii intindeau mana dupa gartii si cereau mila altii vorbeau intre ei, altii incercau sa sape cu lingurite sapand sub pamant, atii vorbeau cu paznicii. Ne oprin in fata unei celule unde era intuneric bezna, un paznic deschide usa iar politistul ma baga inauntru dar nu ianinte de a-mi scoate catusele. Inchide usa in urma mea fara za zica nimic si pleaca.

-Idiotii naibii, zic eu printre dinti nervoasa.

-Buna papuso, se aude o voce ingrozitor de groasa si dura.

CORECTAT PARTIAL!!