18. Nu vorbi cu nimeni

26 2 0
                                    

CORECTAT PARTIAL!!!

Allison...

Liceul... cea mai urata parte a vetii mele in momentul de fata. Nu pot sa vorbesc cu sora mea vitrega, cu prietenii nici atata..Va fi o zi ata de frumoasa, sunt sigura de asta. Si imi creez un zambet ironic pe fata.
Intru in curtea liceului plimbandu-mi ochii in speranta ca nu o sa apara nici unul din amicii mei.
"Pe bunee??? Serios acuma, cu ce ti-am gresit Doamne??"
O vad pe Eva cum se indreapta inspre mine destul de furioasa cu Nick urland in spatele ei sa o astepte. Cred ca s-au certat, perfect nu o sa exist pentru ea acuma.

-Unde ai fost? Cine te crezi sa ma lasi sa te astept jumatate de ora in statie? Parca era vorba sa ne vedem acolo.

-Poftim? sunt destul de socata de reactia ei. Cand ti-am zis eu ca ne vedem in statie?

-Mereu ne vedem, daaa , si isi da o palpa usoara in cap zguduindu-l dramatic. Cine esti tu si ce ai facut cu Alliosn?? si se apropie excesiv de mult de mine.

-Am ora, vorbim dupa, ii raspund eu sec si incerc sa ma indepartez de ea.

-Nu ai scapat atat de usor, urla ea in spatele meu.

DE obicei cand se apropia de mine ori faceam concurs de chlipit si dupa radeam, ori ma prefaceam ca vreau sa o sarut si se indeparta automat singura cu o fata ciudata iar pe mine ma facea sa rad, dar de data asta nu a fost asa. Incerc pe cat posibil sa stau departe de ea. Dar pana la urma disperata aia nu ma poate vedea la liceu nu?

-Te misti o data la ore sau ai de gand sa te dezvirginezi prin bai? urlu eu la ea si o aud cum alearga.

-Asta e Allison a mea, si ma ia in brate mergand amandoua inspre clasa razand.

Untru in clasa si vad ca noi eram singurele intarziate. Ne cerem oertare de la profesoara si inaintam pentru a intra in banci. Singurele banci libere erau cea din parte de la mijloc fix ultima banca si una de la colt tot ultima banca, perfect. O vad pe Eva cum alerga pe langa mine si se duce langa Bella, imi indrept privirea catre cea lasata de izbeliste si vad un Alecsander bucuros de voie mare,.. Perfect, o sa am o ora foarteee interesanta. Respir zgomotos si ma indrept catre banca, trecand pe langa Eva si ii arunc o privire urata care o face sa zambeasca draceste.
"Mersi Eva,esti o priertena extraordinara."

-Bun acum ca toti sunteti in clasa, putem sa incepem ora, se aude vocea profesoarei in momentul in care ma asez joc.

Imi scot caietul cu notite si cotrobai dupa un pix, dragut nu e pe nicaieri.

-Buna, cum mai esti?

-Bine , multumesc.

-Ce sec? zice el zambind.

-Voiai sa-ti zic si altceva??

-Nee..si incepe sa scrie.

-Bun.

-Ai nevoie de un pix?

-Daca te oferi asa mult , da. Si imi pun geanta jos.

-Poftim, si imi intinde un pix negru cu argintiu.

-Multumesc, ii zic eu politicos si ii i-au pixul.

-Nu trebuie..

-Atunci imi retrag multumirile inapoi. si ii aruc un zambet mic.

-Vreau sa zic, si se apropie mai mult de mine, daca vrei sa-mi multumesti cu adevarat pentru tot o sa iesi cu mine in seara asta la cina. si imi face cu ochiul

-Poftim?? intreb eu putin cam tare iar toata clasa se intoarce catre noi.

-Ai ceva sa impartasesti cu clasa domnisoara? ma intreaba profa venind usor inspre mine.

-Nu doamna, ma scuzati!! Nu se va repeta. raspund eu repede si vad cum se opreste.

-Asa sper si eu, altfel la director cu tine. si se intoarce la scris.

-Da doamna. si respir usurata.

-Era cat pe ce, zice Alecsander razand usor.

-Hahaha, ce glumet esti tu.

- Mi s-a mai zis, deci.. diseara la 7 jumate sa te iau?

-Viseaza dragule.

- Hai pisoi iti e frica de mine? asa dur ma crezi? Nu musc stai calma, bine poate putin. si isi arata zambetul cel minunat si perfect.

In momentul asta fara sa ma gandesc ii iau toate lucruril si i le arunc pe joc, si dinou toata clasa se intoarce carte noi.

-Domnisoara Allison la director, acuma. zice profa revoltata si datula de intreruperile mele, nu ar fii primele.

Fara a protesta , fiind constienta ca are dreptate ma ridic in picoare si imi strang lucrurile.

-Doamna, se aude voacea lui Alecsander, e vina mea. Eu am suparat-o, iar ea s-a enervat.

-Poti sa nu mi mai iei apararea? Ti-am cerut eu sa faci asta?? ma revolt eu la el.

-Nu dar stiu ca nu esti o rebela ca sa te duci la director. zice el putin mai incet.

-Cretic. zic sec si imi dau ochii peste cap.

-Potolitiva, se aude vocea pitigaiata si foarte ridicata a profesoarei. Amandoi acum la director, iar la ora mea nu mai calcati.

Ma ridic furioasa si ii arunc o privire rautacioasa lui Alecsander si plec din clasa in graba, auzind in urma mea pasii lui Alecsander.

-Hei , hei, si ma simt trasa de mana. Scuze daca ti-am creeat probleme , nu am vrut sa te supar. si face fata ce catelus, este asa de adorabil.

-Bine, ii raspund eu sec.

-Cum ma pot revansa?? si zambeste usor.

-Sa ma lasi in pace, si grabesc pasul.

-Nu fi asa rautacioasa, eu as avea alta idee.

-Nici sa nu aud.

-Ok, eu tot zic. Hai sa mergem sa mancam undeva vrei??

-Daca nu ai observat am fost trimisi la director.

-Lasa ca vorbesc eu cu el, suntem prieteni, zice zambind si facand cu ochiu.

-Daca zic da, promiti ca ma lasi in pace?

-Promit, zice si ridica mainile in sus.

-Ok. si rasuflu zgomotos acceptand oferta lui de a merge sa mancam.

Ne intoarcem din drum si mergem catre iesirea din liceu, cand aud ca primesc un mesaj. Ma opresc in loc si vad ca e de la nebuna aia.

"INTELEGEREA NOASTRA PARCA ERA SA NU VORBESTI NICI CU PRIETENII TAI NICI CU SORA TA SAU O SA VORBESC CU TATAL TAU. ULTIMA SANSA, AI GRIJA, CU DRAG MAMA."

'"Ce scorpie nesuferita. De unde naiba stie ea ce fac si cu cine vornesc?? Sa nu zici ca a pus pe cineva sa ma urmareasca.''
Ma uit repede de jur in prejur in speranta de a detecta ceva necurat,dar nimic. Oftez usor si bag telefonul in buzunarul din spate.

-S-a intamplat ceva? ma intreaba Alecsander ingrijorat mandaindu-mi usor umarul.

-Nimici special.. si incep sa merg mai repede dorindu-mi sa ies cat mai rapid din liceu.

Placerea mintii(+18) ContinuareaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum