14. Un secret rostit cu voce tare

35 3 0
                                    

CORECTAT  PARTIAL!!

Eva..

-Unde ma duci?? il intreb razand pe Nick.

A venit la mine acasa la prima ora a diminetii si a zis ca are o surpriza pentru mine, m-a legat la ochi si am plecat cu el de brat. Sunt numai in camasa mea de noapte alba destul de scurta si desculta , iar tot frigul de afara imi invaluie corpul si imi face pielea de gaina.

-Inca putin iubirea mea, imi zice acesta sarutandu-ma pe obraz.

-Offf, bine fie cum zici tu, dar de jumatate de ora imi zici acelas lucru, si incep sa rad.

-Pai daca iti ziceam din prima cat mai avem nu ai mai fii mers, asa ca taci, si isi incolaceste degetele cu ale mele.

................

Pana acum am stat in bratele lui , dar acum o data pusa jos parca este si mai frig. Talpile mele ating ceva moale dar rece in acelas timp. Ma trage usor de mana pentru a pasii in fata iar eu imi tarsesc picioarele de suprafata pe care stau ca sa-mi dau seama unde ma aflu sau macar ce am sub picioare.

-Esti pregatita iubirea mea?? imi sopteste la ureche.

-DA, zic eu sacadat si gata sa cad la cat de frig era afara.

Se pozitioneaza in spatele meu si isi incolaceste bratele in jurul meu, isi pune barbia pe umarul meu si ma saruta usor pe gat.

-Sa deschizi ochii numai cand zic eu gata, pana atunci nu. ok??

-Of...fie fie.

-Sa nu triseziii, zice el razand.

-Nu sefu, si imi las capul usor in jus pentru a nu ma bufnii rasul.

Se departeaza usor de mine si simt cum materialul imi este luat de la ochi, inca ii iti strans inchisi asteptand ca el sa-mi dea permisiunea sa-i deschis. Deodata simt cum se apropie dinou de mine si imi saruta gatu apasat si lent de cateva ori, facandu-mi corpul sa tremure si mai rau decat o facea ianinte.

-Iti e frig iubirea mea?? ma intreaba el destul de ingrijorat.

-Daca nu o sa ma lasi sa-mi deschid ochii o data o sa mor aici in bratele tale. si fac botic de catelus in speranta ca-l indulcesc putin.

-Bun, zice aceste sucrt. Poti sa-i deschizi!

In momentul in care ii deschid in fata mea apare cel mai minunat cadou din viata mea primit de la cineva. Eram undeva pe un bloc, la o inaltime destul de mare de pamant. Aici pe acoperisi era un fel de gradina, pe jos era iarba , cu copaci pe ici si colo, un balansoar si un cort. Cortul era situat langa un copac destul de maricel pentru a sta pe un acoperisi, in copac erau multe luminite iar in jurul cortului la fel. Pe langa noi dansau licuricii, inca era noapte , trebuia sa rasara soarele , deci micutii inca nu s-au dus la culcare. Ma intorc rapid inspre el fara sa zic nimic si-l iau instantaneu in brate strangand destul de tare si incercand sa nu plang de bucurie.

-Iti place iubirea mea? si se uita in ochii mei sperand ca am avut reactia la asteptarile lui.

-Normal, cum poti sa ma intrebi asa ceva?? Doamne, iti multumec asa de mult, si ii i-au fata in palmele mele lipindu-mi buzele de ale lui.

Se indeparteaza usor de mine oprind sarutul si imi face semn sa inaintez pentru a sta in cort cu el. Intram amandoi si vad ca este deja pregatit cu totul, are de mancare chiar doua feluri, cu desert care contine clatite cu ciocolata si in alta parte este frisca si niste capsuni. Langa frica este o stricla de vin si doua pafare, o plapuma pe jos, doua perne si inca o plapuma langa perne. Ma pune jos si ma inveleste cu cea de a doua plapuma.

Placerea mintii(+18) ContinuareaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum