Dualitatea iubirii(PAUZĂ)

Capitolul 3

Anaid-perspectivă

Run this town, Run this town...îmi tulbură somnul și oftez obosită ,în timp ce întind mâna spre alarma, ce suna zgomotos dinspre noptiera micuță și multicoloră din stânga patului. Îmi scutur ușor capul, reușind astfel să alung gândurile despre evenimentele de aseară și-mi încep rutina de dimineață.

Flashback

***

Artemis-perspectivă

O fată un pic mai scundă ca mine, cu forme accentuate, păr lung, drept cu un breton , ce-i acoperea ochii de un verde ciudat. Avea o fizionomie drăguță, dar nu era nimic special la ea, părea o fată banală, care se amestecă în mulțime. Mă privea cu ură, privirea ei țintind-o pe a mea, avea pumnii încleștați , iar poziția corpului îmi demonstra că abia se abține să nu sară pe mine. O analizam, dar niciun detaliu nu-mi clarifica nedumerirea :

- Cine ești și ce vrei? Îi spun, apăsând pe fiecare cuvânt, starea de nervozitate accentuându-se cu fiecare secundă ce trecea așteptând un răspuns.

-Noul tău coșmar și ai grijă cum mi te adresezi. Îmi răspunde ea, plină de satisfacție, un rânjet superior tronându-i acum pe chip.

-Nu prea cred și-ți vorbesc cum vreau!

-Da, ia să vedem, dacă mai ai curaj. Îmi răspunde plină de furie.

Își întinde mâna spre mine, palma ei dreaptă vrând să-mi atingă obrazul. Fata asta mă scoate din minți, crede că se poate da la lup cu mâna goală. Aproape fără niciun efort, îi prind mâna la jumătatea drumului și i-o întorc la spate. Strâng tare, reușind să obțin un icnet din partea ei și-o împing în camera de pregătiri.

-Au, au, mă doare! Îmi spune abia rostind cuvintele.

-Asta e și intenția! Acum răspunde-mi repede, cine ești și de ce mi-ai pătat rochia?

-Ia-ți labele de pe ea! Intervine o voce de bărbat.

Dau drumul brațului victimei și mă îndrept nervoasă spre direcția bărbatului, dorind să-i dau o lecție, nimeni nu-mi vorbește așa. Dar ajunsă în fața lui, îl observ pe Gabriel ținându-l în frâu pe bărbatul ce intervenise. Mă uit cu coada ochiului la el și nu pot să nu remarc faptul că este un bărbat atrăgător. Gabriel îmi face semn să-l urmez, așa că nu mai pierd niciun moment în aceeași cameră cu cei doi îndrăgostiți , care au reușit să-mi strice seara.

Urc scările grăbită, încercând să țin pasul cu Gabriel, dar nu prea reușesc. Într-un final îl ajung , era în fața ușii biroului său așteptându-mă. Îi zâmbesc în semn de mulțumire, deși nu ar merita, dar până la urmă este șeful meu și trebuie să-l tratez cu respect. Pătrund în interior și mă așez pe unul dintre scaune. Închide ușa și se așează în fața mea privirea lui fixând-o pe a mea. Era serios, dar nu-mi păsa nu am greșit cu nimic. Este doar vina acelei fetei , doar nu se aștepta să o las în pace după ce mi-a făcut. În plus Gabriel nu poate să renunțe la mine, nu după această seară.

- Serina este numele ei, este cea mai bună dansatoare a clubului. De fapt era, după prestația pe care ai avut-o în seara asta ai reușit să-i iei locul. Întrerupe Gabriel liniștea.

-Of, săraca, îmi pare atât de rău.Dacă știam nu o mai tratam cum am făcut-o. Chiar mă simt prost față de ea. Nu am vrut să o rănesc, chiar nu am intenționat. A fost autoapărare, ea a ridicat prima mâna la mine, voia să ma lovească. Nu-i puteam permite asta, nu-mi puteam pune în pericol identitatea. Mă ierți? Îi răspund cu o voce de copil inocent, știind că l-am convins deja, dar ca să fie totul mai credibil las să-mi curgă o lacrimă.

-Ana.., Artemis, nu plânge, nu e vina ta, voi vorbi eu cu ea. Îi voi spune să te lase în pace. Nu trebuie să te simți vinovată din cauza asta.Până la urmă, a fost doar o mică neînțelegere. Îmi cade acesta în plasă, îmbrățișându-mă afectuos.

-Mhmm....bine, mă duc să o caut pe Julia să plecăm acasă să ne odihnim...Continui pe un ton mieros, stârnindu-i și mai mult mila.

-Mă duc să o caut eu și după vă conduc acasă. Așteaptă aici câteva minute doar, bine? Se oferă acesta îngrijorat pentru mine.

Îi răspund printr-o simplă mișcare a capului în sens afirmativ. Și-l urmăresc cum părăsește camera grăbit. El chiar se comportă drăguț, dar e prea târziu, prea târziu pentru mine. Inima mea a fost făcută bucăți și nu mai pot simți nimic. În acea seară am pierdut tot, orice fărâmă de umanitate. Credeam că mi-am revenit, dar când îmi pun masca devin o altă persoană. Devin mai puternică, mai rea, nu-mi mai este frică și nici nu-mi mai pasă de nimeni. Setea de răzbunare mă macină pe interior și nu voi avea liniște , până nu-i voi face pe toți ce mi-au greșit să regrete că m-au cunoscut.

Prima mea victimă va fi Serina. Deși acum îi știu motivele și îi înțeleg comportamentul, asta nu înseamnă că o să-i permit să se poarte astfel cu mine. Și cum altfel să o învăț minte, dacă nu dându-i lecție pe care nu o va uita prea ușor.

***

Am facultate într-o oră și nu vreau să întârzii la cursuri. Cu pași înceți, dar siguri mă îndrept spre baie, încă mă dor picioarele de la prea mult dans și capul îmi vâjâie resimțind oboseala până în măduva oaselor. Dar trebuie să depun un efort și să păstrez aparențele. Întru în duș, răsfățându-mă timp de 10 minute cu gelul meu de duș preferat cu miros de vanilie &rodie. Ies complet revigorată și îmi aleg hainele de azi, nu vreau să ies prea mult în evidență, dar nici deloc. Optez pentru o pereche de jeans strâmți, bleumarin și o cămășuță lila, turcoaz.

Cobor scările grăbită, uitându-mă la ceas și realizând cu oroare că sunt în întârziere. Mă încalț cu balerinii negri, îmi iau geanta și ies din casă. Taxi-ul chemat în urmă cu 5 minute mă aștepta, urc în el și după 15 minute mă aflu în fața facultății. Îi plătesc taximetristului și cobor veselă, mai am 3 minute până sosește profesorul. Pătrund în amfiteatru și remarc cu stupoare că este arhiplin, s-a dus gândul meu pentru locuri în rândurile din față. Pășesc resemnată, privind în jos, spre ultimile locuri libere din sală.

Brusc simt o durere ascuțită în corp și mă prăbușesc.Dar înainte de a atinge podeaua două mâini puternice îmi prind brațele și îmi susțin trupul moale. Îmi ridic capul dorind să o identific, dar...