*3 luni mai târziu*
Totul s-a schimbat în acea noapte, totul s-a întors la 180 de grade, poate nu se aștepta ca repercusiunile să fie atât de puternice, dar au fost. Un impact covârșitor a zdruncinat din temelii viața Anaidei schimbând-o, în bine sau în rău, nici ea nu știe... Cert e că acum se simte mult mai bine și în sfârșit poate să părăsească camera în care a stat izolată.
Julia, este prietena cea mai bună a Anaidei , o fată micuță de statură, dar cu forme bine definite, ce ispitesc orice băiat, are fața rotundă, ochii căprui închis, dar cu o formă deosebită, având ochii de coreeancă, părul de un șaten cu tentă spre blond, ondulat, iar zâmbetul molipsitor, arătând o dantură albă cu dinți drepți.
Pentru a-și scoate prietena în totalitate din starea în care se află, Julia a făcut rost de o invitație la un club exclusivist.
Clădirea veche cu pereții închiși la culoare, pare mai mult părăsită , ici colo pânze de paianjen prăfuite îi accentuau nefolosința. Iar pancarta pe care fusese cândva întipărit un nume, nu mai avea decât un cui în care se ținea, urmând ca din secundă în secundă, să facă contact cu asfaltul rece. Mișcarea ei în bătaia vântului crea un scârțâit enervant, tot peisajul fiind desprins din filmele horror.
Julia nu se lăsă întimidată, primise indicațiile necesare și știa ce avea de făcut, nu mai era cale de întoarcere. Deschise hotărâtă ușa masivă și intrară pe un hol micuț, unde au fost orbite pentru câteva secunde de o lumină puternică, albastră.
--Parola, scuipă repede, bărbatul masiv din fața lor.
--Saranghae-gisaeng, răspunde calmă, Julia.
--Bine ați venit la "Gisaeng club", le spune zâmbind.
Schimbarea de comportament a bărbatului, a stârnit semne de întrebare Anaidei. Dorește să o întrebe pe Julia, ea fiind singura care pare neafectată, dar este oprită de mâna prietenei sale ce o trage repede în interior.
Muzica vibrantă ce ieșea din boxele mari, umplea sala dându-i un farmec aparte, ceva cu totul deosebit le atrăsese privirea celor două prietene. Spectacolul ce se desfășura în fața lor le înmărmuri, uimire, invidie, dorință, stupoare, gelozie, erau doar câteva dintre sentimentele ce au pus stăpânire pe ele.
Luminile multicolore difuzate prin lămpile japoneze, împreună cu ritmul relaxant al melodiei, compuneau un cadru mirific. Personajele principale, domnișoare mascate, care se unduiau lent, fiecare gest, privire fiind în perfectă sincronizare, își jucau foarte bine rolul, dând impresia de fantasme desprinse din povești.
Micul show se termină, acum centrul ringului fiind "atacat" de vechii spectatori ce doreau să-și exprime sentimentele dânsând. Anaid prinsă în transă de versurile melodiei ce vibra prin boxe, o trase pe Julia în mijlocul dansatorilor.Câteva secunde le-au fost de ajuns pentru a comunica. Și-au dat o ultimă privire drept aprobare, planul lor de atac fiind gata.
Au început să danseze energic, respectând în totalitate linia melodică. Brusc, mulțimea a început să se dea la o parte, făcându-le loc, micilor dansatoare. Mâinile lor se mișcau frenetic, corpurile se înălțau prin mici sărituri, panglicele
, uitate de dansatoare,aflându-se acum în posesia celor două prietene, creau mici onduleuri în aer.Felul lor pur, dar intrigant atrăsese atenția unui anume bărbat din sală. Era înalt, statura sa impunea respect, avea trupul zvelt și păr șaten cu un mic breton ce îi cădea pe sprâncenele arcuite. Ochii de un albastru intens le analiza pătrunzător pe cele două artiste, iar chipul i se lumină de un zâmbet cald, ce îi lăsă la iveală dantură perfectă.
Muzica se opri, la fel ca și reprezentația fetelor, întreaga sală fiind învăluită de ropote de aplauze și zâmbete entuziasmate. Era timpul ca cele două să se strecoare afară, înainte de a se întâmpla ceva neprevăzut. Mica "ieșire" își îndeplinise scopul, Anaid era mai mult decât fericită.
Însă bărbatul din umbră, ce le privise atent, nu avea aceleași gânduri. Două mâini reci le atinge brațul celor două, înainte de a păși spre ușa ce le asigura libertatea. Fără a opune rezistență, se lasă ghidate. Deși puteau să-i pună la pământ pe cei doi, doar nu degeaba aveau centură neagră în MMA (Mixed MartialArts), refuzau, pe moment fiind curioase de destinație.
Mai întâi le-au dus pe scări, ce duceau la un hol micuț, apoi spre ușa unei camere, ce părea mai mult un birou. Camera era amenajată cu bun gust, pereții de o culoare neutră, compusă din mobilier modern, avea în centru două scaune, pe care se așează fetele, la gestul sugestiv al unuia dintre bărbații ce le însoțiseră, body-guarzii clubului.
Ușa se deschise, bărbatul intră cu pași hotărâți și se opri în fața lor. Le măsură, nelăsând nici măcar o porțiune neexplorată, aruncându-le un zâmbet plin de satisfacție.
G: --Eu sunt Gabriel, proprietarul clubului, spuse acesta întinzând mâna spre Anaid.
A: --Eu sunt Anaid, îi răspunse aceasta, strângându-i mâna politicos, iar aceasta, arătând spre prietena ei, este Julia.
J: --Bună, Gabriel, îi zise, în timp ce îi scutură mâna barbatului din fața ei, ce o atrăgea inexplicabil.
Privirea lui era ademenitoare, iar cele două oceane albastre, o fermecau iremediabil. Julia își pierdu șirul gândurilor, revenind cu picioarele pe pământ, abia după ce Anaid o scutură puțin.
J: --Daaa, ce am pierdut? Spuse enervată pe prietena ei, care a îndrăznit să întervină între Gabriel și fanteziile păcătoase ale acesteia.
A: --Păi, eu și cu Gabriel am discutat și am acceptat propunerea lui, zise entuziasmată.
J: -- Ăăă... ce propunere? Spuse, nedumerirea și curiozitatea citindu-se pe chipul ei.
A: --Tu, chiar ai fost cu capul în nori, pe parcursul întregii discuții, nu-i așa? Replică pe un ton dur și serios.
J: --Îmi pare rău, am probleme cu atenția distributivă.., răspunse cu un glas dulce, afișând o privire de cățeluș.
A: --Of, bine, bine, propunerea lui constă în...
CITEȘTI
Dualitatea iubirii(PAUZĂ)
RomanceCe este mai pur și cristalin ca iubirea umană? Iubirea dintre două persoane, un sentiment pentru care ești dispus să sacrifici orice... Acest sentiment o încearcă pe Artemis, o adolescentă oarecare la prima vedere, dar cu adevărat specială, atunci c...