Dualitatea iubirii(PAUZĂ)

Capitolul 5

Dave-perspectivă

Mă trezește zgomotul enervant de la alarmă, cred că e timpul să plec la club. Abia aștept să o văd din nou, nu credeam că sunt în stare să mă îndrăgostesc atât de tare de o fată. Niciodată nu le-am acordat atenția meritată, o făceau ele și pentru mine, iar asta a devenit o obișnuință. Dar ea, ea e cu totul diferită, e specială și nu mai am dubii, mai ales de când i-am aflat secretul.

La facultate mă mulțumesc să o privesc doar din când în când. Am observat că nu vrea să aibă de a face cu mine, deși cunoscând-o de ce e în stare, consider că nu ar avea de ce să se îngrijoreze. Dar nu vreau să o îndepărtez și mai mult, momentan mă mulțumesc să fiu un admirator secret.

Mă îmbrac cu o pereche de jeans strâmți bleumarin, o cămașă albă cu butoni negri, nelipsitul sacou de aceeași culoare cu blugii, dar având butoni maronii. Mă încalț cu pantofii, îmi iau cheile de la mașină și ies grăbit din apartament, destinația fiind clubul.

Totul decurge normal, nimic ieșit din comun în seara asta, de altfel nici în precedentele, dar trebuie să fiu mereu în gardă. Nu vreau să-l dezamăgesc pe Gabriel, mai ales pentru că el a avut încredere în mine și m-a desemnat responsabil de club, el fiind nevoit să aibă grijă de familia lui care trece printr-o perioadă mai dificilă. Deși la început nu am vrut să accept, atunci când Gabriel mi-a arătat cu ce trebuie să mă ocup mai exact și faptul că am dreptul de a viziona camerele, m-a convins.

Trebuie să recunosc de 3 luni de atunci, nu mă mai satur să o privesc, iar faptul că există camere și în dressing, reprezintă un avantaj. Am reușit, astfel să-mi dau seama că Artemis și Anaid sunt una și aceeași persoană, nu pot să-mi exprim starea de bucurie pe care am avut-o. Ținând cont de faptul că începusem să mă consider un ciudat pentru că îmi doream două femei la fel de mult, aflarea adevărului m-a readus cu picioarele pe pământ.

În sfârșit pot să mă relaxez, a venit momentul ca Artemis să-și facă apariția, iar eu să mă delectez cu prezența ei, ce mi-a devenit la fel de esențială ca aerul pe care îl respir. Își termină reprezentația, una la fel de extraordinară și fermecătoare ca și precedentele, încep să devin pe zi ce trece mai gelos pe mulțimea de bărbați ce o aclamă și o aplaudă furtunos. Nu îmi place felul devorator în care o măsoară, iar faptul că numărul de participanți crește cu fiecare seară, nu-mi prea este de ajutor, dacă ar fi după mine, i-aș da afară pe toți.

O zăresc îndreptându-se spre bar, la început pășește mai sfioasă, dar pe parcurs, pașii îi devin din ce în ce mai hotărâți. Mă întreb ce vrea să facă, știu foarte bine că nu vrea să-și petreacă seara cu niciun bărbat, doar eu știu cu câți reprezentanți ai sexului tare,am avut de a face din cauza refuzului ferm al acesteia.

Continui să o privesc și eram pe aproape să scap paharul cu băutură ce-l țin în mână, nu sunt genul care să bea și mai ales în timpul serviciului, dar simt nevoia să țin ceva în mână. Femeia cea mai dragă mie își plimbă degetele într-un mod ispititor pe spatele unui bărbat, când acesta o remarcă, ea îi face semn să-l urmeze. Fără alte ezitări mă îndrept spre biroul meu, ce ține loc și de sală de control, fiind monitorizate toate încăperile, chiar și cea pentru Artemis.

Intru în birou, deschid dulapul, introduc cifrul și aștept să se deschidă ușa ce acoperă peretele cu monitoare. Nu trebuie să-mi plimb mult privirea pentru că știu deja că pe monitorul numărul 7 se află imaginea mult dorită, camera pentru Artemis.Nu pot să cred, chiar nu pot să cred, eu voiam să o invit să bem ceva, să-mi dea șansa să o cuceresc, să-i arăt că pot fi bărbatul ideal pentru ea, iar ea, ea...

Își plimbă degetele într-un mod seducător pe un alt bărbat, îi dansează în modul cel mai provocator posibil, e clar vrea să-și petreacă seara cu acel bărbat, e prea dureros nu pot să mai asist la așa ceva, trebuie să ies afară, am nevoie de aer proaspăt, simt că mă sufoc...

Aerul rece îmi umple plămânii și ușor, ușor încep să mă mai liniștesc, dar imaginea cu ei doi, nu vrea să-mi iasă din minte, se pare că m-am înșelat, nu e diferită, nu are principii, e o femeie ca oricare alta, deși nu credeam că o să spun asta e ca toate celelalte femei pe care le-am avut...

Consider că am zăbovit destul, iar mintea îmi este puțin mai limpede, trebuie să mă întorc să-mi fac datoria, chiar dacă nu am nicio plăcere să-i mai văd pe cameră. Odată ajuns în sală îmi ridic temător capul spre direcția monitorului numărul 7, doar el mi-a mai rămas de verificat, l-am lăsat la urmă, fiindcă nu mai aveam nicio tragere de inimă să-l privesc.

Dar ceea ce zăresc pe el este cu totul diferit și chiar în contradictoriu așteptărilor create. Bărbatul ce nu cu mult timp în urmă stătea pe scaun și se bucura de atingerile și mișcările senzuale ale Anaidei, acum este în picioare și a lovit-o pe Artemis, care nu mai are masca și este pe jos. Văd că se pregătește să-i aplice și a doua lovitură, dar este luat în surprindere de Artemis care îi contracarează lovitura, îl trântește pe jos și îi aruncă într-un mod furtunos palme și pumni. Trebuie să intervin, chiar dacă acel bărbat și-a căutat-o singur cu lumânarea, trebuie să evit un eventual scandal, mai ales pentru că Artemis a devenit cea mai mare atracție a clubului, iar Gabriel trebuie să sosească mâine seară.

Mă îndrept repede spre camera fetei, mai mult alergând, dar timpul este esențial,încerc să nu mă ciocnesc de nimeni în timp ce traversez clădirea dintr-un capăt în altul. Of, cât urăsc faptul că are camera cea mai îndepărtată și izolată din club, într-adevăr este esențial să fie așa pentru păstrarea identității ei secrete,dar tot îmi fac griji să nu ajung prea târziu.

Ajuns în dreptul ușii apăs clanța, dar bineînțeles este încuiată, caut prin buzunare cheile și încerc s-o identific pe cea corectă. Reușesc într-un final să găsesc cheia și să deschid ușa. Inițial rămân blocat în fața scenei ce se desfășoară, dar îmi revin repede și folosindu-mi brațele o ridic pe Artemis și o scot din cameră. Încă e agitată, se mișcă neîncetat și prevăd o lovitură din partea ei, dar măcar să fiu bărbat și s-o privesc în ochi.

Artemis-perspectivă

Se aude ușa și două brațe puternice mă opresc din activitatea mea. Sunt luată pe sus și scoasă din cameră. Vreau să-l lovesc pe cel ce m-a întrerupt, dar când mă întorc și privirile ni se intersectează, rămân blocată. Dave mă privește cu ochii lui de un căprui intens, atât de profund încât am senzația că vrea să-mi afle și cele mai adânci temeri, continuă să mă privească așa în timp ce chipul îi este luminat de un zâmbet cald, oh, cât de mult ador gropițele lui...Dar nu e timpul să mă las cucerită, trebuie să rămân fermă pe poziție.

-De ce îmi zâmbești?