Demonul inimii mele. ❤

Capitolul 3

By Madda28
Versul capitolului: ' În mintea ta, vocea ei se auzea.'
~~Din perspectiva lui Kyle~~

Am avut o noapte chinuitoare. M-am tot gândit la fata pe care am întâlnit-o, la sclipirea din ochii ei și la electricitatea ce se formase între noi când ne-am atins. Aș vrea să o mai văd măcar o dată, să-i aud glasul ăla seducător.
Încerc să-mi risipesc gândurile și plec către pădure, către locul unde am întâlnit-o.
Deși mintea îmi spune că nu mai e nici o șansă să o văd, inima îmi dă speranțe, așa cã decid să o las sã mã conducă.

~~Din perspectiva Clarissei~~

Nu mă mai pot stăpânii. Vreau să îl vãd. Vreau să îi aflu numele. Vreau să știu cine e și de unde vine.
Noaptea mi-am pierdut-o gândindu-mă numai la el. De ce m-a scos de acolo? De ce m-a lãsat să plec? De ce nu m-a dat pe mâna celorlalți demoni? Toate aceste întrebãri îmi răsunau în minte.
Nu mai pot suporta. Plec către pãdure. Chiar dacă el nu o să fie acolo, vreau să mai stau puțin în locul în care ne-am întâlnit.
Ajung destul de repede, ținând cont că am zburat cu viteza luminii. De la marginea pãdurii mă rezum la mers, depănând amintiri.
Pãdurea deja începe să mă înfioare, dar nu-mi pasă. Vreau să ajung acolo.
Grăbesc pasul și, din depărtare vãd ceva ce aratã ca o siluetă. Oh, nu! M-am ars.
Îmi fac aripile sã dispară și continui să merg cât de încrezătoare pot.
Silueta începe să se contureze și îi pot observa aripile negre. Cu toate că înghit în sec, continui să merg. Se apropie repede de mine și rămân cu gura cãscată când observ că nu era nimeni altul decât El!
Rãsuflu ușurată și, fără să îmi dau seama încep să alerg și îi sar în brațe. Îmi dau seama cã am fãcut o prostie și mă aștept să mã respingă, dar nu o face. Mă prinde strâns și mă trage mai aproape de el învelindu-mi corpul cu aripile sale. Îmi pun palmele pe pieptul său și îi aud inima bătând cu putere. Probabil l-am speriat. Încerc sã mã desprind din îmbrățișare, dar brațele sale de urs nu mă lasã să o fac.
Îmi ridic ușor capul, doar cât să-l pot privi în ochi.

~~Din perspectiva lui Kyle~~
De la o distanță destul de mare văd pe cineva și realizez după ceva vreme că era Ea. Înima mi-o ia la galop când o simt în brațele mele și nu mă pot abține să nu îmi pun aripile peste ea, dorindu-mi sã o protejez de orice, sentiment pe care nu l-am mai avut.

K: Mi-a fost dor de tine, mă trezesc spunând și simt cum se face micã la pieptul meu.

Oare am spus ceva greșit?

C: Și mie de tine, de asta m-am întors, o aud spunând și rãsuflu ușurat, orice bănuială risipindu-se.

Nu-i pot da drumul din brațe. Nu vreau să o fac. Picioarele mi se înmoaie ușor când realizez cã se potrivește așa bine în brațele mele și decid sã mă așez jos, lângã un copac.
Nu știu dacă e bine ce fac, dar nu știu ce e cu mine. Ea a trezit în interiorul meu sentimente pe care nu credeam că le am. O cunosc doar de 2 zile și deja mi-a ocupat mintea și sufletul. Sunt un demon. Cum pot spune asta?

~~Din perspectiva Clarissei~~
Mi-a spus că i-a fost dor de mine. Chiar a spus-o. Îmi vine să țopãi de bucurie, dar mă rezum doar la a sta cuminte. După câteva minute un oftat îmi scapă printre buze.

K: S-a întâmplat ceva? întreabă îngrijorat și mã strânge mai tare în brațe.

C: Nu, doar că totul e perfect. E atât de bine aici, cu tine și nici mãcar nu-ți știu numele, oftez încă o dată, dar aud un chicotit.

K: Numele meu e Kyle.

C: Eu sunt Clarissa, spun ușor.

K: Ce nume interesant, spune seducãtor, iar eu mă topesc.

C: Nici al tãu nu e mai prejos, reușesc sã spun în final.

Îmi ridic ușor capul și-i privesc ochii de un verde intens. Sunt atât de frumoși și parcã strãlucesc. Privirea lui coboarã spre buzele mele, pe care le privește flãmând. Hai, fă-o! Îl îndemn eu din priviri, iar el nu mai ezită nici o secundă.
Îmi prinde gura într-un sãrut dulce și încep sã tremur, văzând ce efect are asupra mea. Ne desprindem când lipsa de aer intervine și atunci realizez că obrajii îmi ard. Îmi așez din nou capul pe pieptul lui.

K: Ești atât de inocentă, spune și-mi sărută creștetul.
Mă ghemuiesc în brațele lui și privesc în jur, observând cã aripile lui s-au fãcut albe. Asta nu poate însemna decât un singur lucru:

C: Ești și înger și demon! exclam mirată.

K: Și asta e de rãu? întreabã suspicios.

C: Nu. E...perfect, spun și-mi ridic capul, primind alt sãrut.

Se înserează și noi nu am mai plecat. Frigul se lãsase, dar nu îl simțeam, datorită îmbrățișãrii strânse și a aripilor sale ce ne serveau drept pãtură.

K: Trebuie sã te duc acasă, spune dezamãgit.

C: De ce? Nu vreau sã plec, mă plâng eu.

K: Demonii intră în patrulă și nu vreau să te găseascã aici, nu vreau să pățești ceva.

C: Of, bine, mă dau bãtută și accept.

Mă prinde în brațe, eu fiind deja obișnuitã cu atingerile lui și zburăm spre tãrâmul meu.
Ajungem și mă lasã jos. Îl văd stingher și încerc să îl liniștesc. Îmi pun mâna pe obrazul lui și chiar când să îl sãrut aud glasul lui Marcus.

M: Tu! N-ai ce cãuta aici, spune amenințător cu degetul îndreptat către Kyle.

C: Greșești! E și casa lui, spun așezându-mă în fața lui.

K: Clarissa, e în regulă, are dreptate, spune și mă întoarce către el, mai dându-mi un sãrut amețitor. Ai grijă de tine, micuțo.

C: Și tu să ai, spun și vãd cum pleacă.

Mă întorc către Marcus și-l vãd spumegând de nervi.

M: Demonii nu au ce căuta aici. Nu ai voie să te întâlnești cu el! spune tare.

C: Nu e doar un demon, strig eu înapoi. Nu mã poți oprii.

M: Poftim? întreabă încurcat.

C: E și înger și demon! spun, iar apoi plec, lãsându-l singur.

~~Din perspectiva lui Kyle.~~

O las pe Clarissa singură și nu-mi place deloc atunci când o aud certându-se cu conducătorul Raiului pentru mine. Sunt mai mult decât mirat când văd că ea câștiga cearta. Ajung înapoi la demoni și....