⏪Limite Umane⏩

Îmi Fut ziua -__-

Întrebăm unde putem lua microbuzul până la cheia. Nu
putem, ne zice o babă, merge doar până în văleni. Ne întreabă
unde vrem să ajungem, îi zicem că în măneciu, zice aaa, păi e
bine, luaţi până în văleni și de acolo mergeţi, mamă, pe jos, că e
aproape. Ne arată autogara, îi mulţumim babei. B.I trage din cel
de-al doilea joint.
Trecem pe lângă niște gabori, se uită urât că beau bere pe
stradă, n-am timp să ascund sticla, în plus tre’ să beau altfel mă
ia mahmureala, căcatul se agață de mine din nou și fut și ziua
asta.
Nu zic nimic, trec mai departe, B.I vrea să se ia de ei, nu-l las.
Ajungem la autogară. Niște maneliste se uită la noi, își dau coate
și încep să râdă. Pula mea, zic, ploieștenii sunt la fel de proști ca
bucureștenii, B.I zice că da, da-le-am muie.
Vine microbuzul, ne urcăm, nu prindem locuri, așa că ne pu-
nem în picioare lângă două babe, atârnați de bare. Microbuzul
pleacă brusc, dă într-o groapă, B.I varsă niște bere pe o babă,
baba protestează, eu râd. B.I zice că trebuia să-l luăm pe următo-
rul, mai fumam și noi niște iarbă, babele cască ochii când aud,
ca în piesa aia de la fără zahăr, cum dracu’ să fumezi așa iarba de pe câmp, n-ai tutun? Se eliberează un loc la ieșirea din ploiești în
capătul mașinii, B.I dărâmă trei maneliste și reușește să-l prindă.
E lângă o manelistă. Zice să vin să mă ţină în braţe. Vin, mă
pun în braţe, zice că sunt greu, mă dau jos și mă așez lângă el,
înghesuim manelista. Băgăm rotting christ, manelista ne priveș-
te speriată, dezaprobator. Scoate și ea căștile, bagă guţă. Râdem.
Bem bere.
Ca și cum manelista nu era îndeajuns, bagă manele și mi-
crobuzul. Râdem. B.I zice să fumăm un joint pe geam. Zic, care
geam, că lângă geam e manelista. B.I o întreabă dacă nu vrea să
facem schimb. Manelista ne privește de parcă a văzut prima dată
pe dracu’. Renunţăm la joint. Vine unu’, zice să plătim călătoria.
Plătim. Scumpă a dracu’. Mai bine făceam autostopu’. B.I zice că
așa e, și fumam și un joint dacă făceam autostopu’. Se urcă încă
o manelistă. Vine lângă noi. Se uită urât, vrea să-i dăm locul. Îi
dăm o pulă. Ne bagă coate în spinare. B.I ar vrea să-i dea muie
și ăsteia. Manelista de pe scaun începe să spargă seminţe. B.I îi
oferă o gură de bere. Îi zice că merge cu seminţe. Manelista e
oripilată. O fi anti-alcool, pula mea.
Ajungem în văleni, ne dăm jos. Desfacem altă bere, aprin-
dem un joint. Pe străzi numai babe. Oprim una, o întrebăm
cum ajungem în măneciu. Zice, vai, e mult pe jos, vreo 15 kilo-
metri. Ne arată oricum direcţia. Plecăm spre măneciu, B.I zice
las’ că nu-i așa departe, 15 kilometri e puţin mai mult decât din
mangalia până-n vamă, am mers de atâtea ori pe jos, o fi, pula
mea, mi-e cam foame. B.I zice că mâncăm când ajungem, mai
bine ținem banii doar de băutură. Începe să-mi povestească des-
pre o nuvelă horror pe care o scrie. Sună cam nașpa, are clișee.
Nu pot să-i spun. O să-i spun totuși cândva, dar mai bine îi
spun când e beat. Zice că o să fiu eu personajul principal. Pula
mea. Poate că nu e așa de nașpa până la urmă.
Trece un camion pe lângă noi, gata să ne calce. Îi arătăm
muie, înjurăm. O babă iese la poartă și se oripilează când ne
vede. Avem bocanci new rock. O raţă se ţine după noi, B.I zice
să-i dăm bere. Nu-i dăm. Obosim. Facem popas.