Lipsa ta .

Am nevoie de tine .

Ma trezesc brusc ,mă ridic din pat imediat și încerc sã îmi aduc aminte ce am fãcut asearã
*Flash back *
Intru rapid în casã unde mã oprește mama vãzându-mã plângând mã întreabã ce am iar eu îmi șterg rapid lacrimile și nu îi rãspund apoi plec rapid în camera mea unde arunc ghiozdanul la întâmplare și cad în genuchi și încep sã plâng . Vocea tatei ma trezit din agonia în care intrasem. Am coborât jos unde mã aștepta calm pe fotoliu iar în dreapta lui era mama . Intru încet în camerã mã așez pe canapea și încerc sã îmi stãpânesc lacrimile .
-Draga mea ești bine ? -mã întreabã mama îngrijoratã
-Da... De ce nu aș fi ? -raspund eu rece.
-Puiule știm cât de mult l-ai iubit pe Robert ...
-Și știm cât de mult te-a afectat plecarea lui .. ,spune mama aproape plângând.
În momentul urmãtor lacrimile își fãcuse apariția în ochii mei însã nu puteam sã plâng . Nu aici. Nu acum de fațã cu ei .
-De unde știți cã nu mai suntem împreunã? ..-spun eu suprinsã
-Ști bine cã eu și mama lui suntem prietene bune ..și mi-a zis cã a plecat ieri în strãinatate ..-spuse mama
-Și ..se observã cã nu mai ești cu el ..ești tristã abia mai mãnânci și de zâmbit nu mai zic .. -se aude vocea tatei .
-Deci a plecat într-un final? .. Eu ma duc în camerã am nevoie de somn ..noapte bună vã iubesc -spun eu repede apoi îi pup de noapte bunã pe amândoi și ies din salon .
În realitate nu aveam nevoie de somn aveam nevoie de el ..Dar din pacate el a plecat ..și oricum lui nu îi mai pasã de mine defapt ..niciodatã nu i-a pãsat. Ajunsă în camera mea mã îndrept spre baie. Mã privesc în oglindã . Vãd lacrimile cum curg neîncetat pe fața mea . Eram distrusã ,lipsa lui mã distrugea . "Am mevoie de tine " mi-am spus în gând , apoi privirea mea s-a îndreptat cãtre lama care se afla lângă mine . O iau încet îmi ridic încet mâneca și observ cã vechile tãieturi aproape s-au vindecat .
Apãs lama puternic pe pielea mea . Aceasta penetreazã pielea mea mai mult decât mã așteptam și sângele începe sã iasa. Odata cu el ieșea și o parte din durerea mea. Dupã prima tãietura a urmat și a doua apoi a treia . Dupã câteva minute am luat un prosop și am șters sângele care curgea încontinuu . O stare de amețealã începea sã mã cuprindã , probabil din cauza cantitãții de sânge pierduta și din cauza oboselii . Dupã ce am reușit sã-mi șterg mâna de sânge și am bandajat-o cu un pansament am spãlat chiuveta apoi m-am privit în oglinda "Ești in dezastru meriți sã mori " am spus cu scârbã apoi m-am îndreptat cãtre pat și am adormit instantaneu .
*End flash *
Mã uit la mâna dreaptă și observ tãieturile cele noi . Mã simțeam la fel. Aceeași stare de tristețe e mereu prezentã în corpul meu de când el a plecat . Mă îmbrac cu un maieu negtu îmi iau niște colanți negri și apoi mã îndrept spre oglindã ,îmi prind pãrul într-un coc apoi cobor jos .
"De ce m-am mai trezit în dimineața asta ? mai bine muream " m-am gândit la întrebarea asta câteva secunde apoi întru încet în bucãtarie și gãsesc un bilet lãsat de mama. "Draga mea în seara asta eu și tatãl tãu nu o sã ajungem la cinã din cauza serviciului ,o sã stãm peste program . Ai grijã de tine te iubim " .
Las biletul înapoi pe masã și mã îndrept spre living