Lipsa ta .

Și mai multă tristețe

În fiecare săptămână vizitez cabinetul Anei, psihologul meu . Timpul trece,și odată cu trecerea lui și durerea devine mai mare . Ședințele nu au nici un efect . Ana nu are cum să mă ajute însă încearcă ..dar oare cât va mai rezista ?
Deja suntem în decembrie . Trebuia să fim amândoi . Trebuia să petrecem sărbătorile împreună . Însă ,se pare că de data asta voi petrece sărbătorile singură .
Mă uit pentru câteva secunde la tavanul camerei mele . Și din nou amintirile cu noi își fac loc în capul meu . Parcă aş fii prinsă într-un cerc continuu de tristețe.
Iau telefonul îl aprind și văd că am un mesaj ,îl deblochez și privesc mesajul . Panica mi-a cuprins corpul în câteva secunde . Era de la el . Un simplu "Bună " . Am rămas șocată. Am tastat înapoi un "Heii ce faci" însă din păcate se desconectase acum 10 minute . Blochez înapoi telefonul și îl arunc în pat . Sentimentul de tristețe revine din nou .
Mă ridic din pat și cobor jos . În bucătărie se afla mama și tata . Mama pregătea cina iar tata citea o carte cu coperțile negre . Mhm ,ador culoarea negru defapt e o nonculoare . Negrul e eleganță , viață.
-Heii - spun eu plictisita
Tata își ridică privirea din carte și pentru câteva minute mă analizează din cap până în picioare .
-Bună draga mea -spus e într-un final .
-Cum merg ședințele cu domnișoara Ana ? - întrebarea mamei m-a lăsat pentru câteva secunde fără răspuns.
-Hmm ...destul de bine-spun lăsând capul în jos .
-Oh haide draga mea ai nevoie de ajutorul ei -spuse tata .
-Ba nu . Sunt bine . Adică fiecare persoana are toanele ei nu ?
-Astăzi m-a sunat mama lui Robert se întorce în aceasta seara iar noi i-am invitat sa ia cina cu noi. Așa poți lămuri situația și cu Robert .
-Ai făcut ce ?? -spun eu şocată . Cum adică .. i-ai invitat să ia cina cu noi ?
-Draga mea ști bine ca eu și mama ta ne înțelegem bine cu părinți lui .
-Mda .. în fine la cât vor veni ? -întreb eu sec
-La ora 20:00 vor fi aici . Pana atunci eu voi pregăti masa iar tu ai timp sa te pregătești . Spune mama vesela
Îmi arunc privirea către ceasul aflat pe perete. Era ora 18:00 genial în 2 ore vor fi aici .
-Ah, eu mă duc sa mă pregătesc ..
-Ok scumpa mea te chemam noi când ajung . Spuse tata .
Mă ridic ușor și mă îndrept spre camera mea . Nu pot sa cred va veni aici ? Adică și el și familia lui ? ...oare cum voi reacționa . Oare a rămas la fel ? Încerc sa alung toate întrebările din capul meu . Mă duc la baie mă dezbrac încet și mă așez în cada ,dau drumul la apa și îmi fac o baie calda . Aveam nevoie . După ce termin ies ușor din cada și îmi înfășor în jurul corpului meu prosopul alb . Ajunsa în camera mă îndrept spre șifonierul meu și mă uit printre rochițele mele . Nu știam pe care sa o aleg. După câteva minute de gândire am ales o rochiță neagra mulată pe corp ,cu spatele gol . Mă așez în fata oglinzi și încep sa mă machiez . Parul mi-l prind într-o coada de peste și îl las pe partea dreapta . Iau telefonul și văd ca este ora 19:40 ,wow ce repede a trecut timpul . Privirea îmi rămâne fixata pe tăieturile care se aflau pe mana stânga . Fir-ar trebuia sa se vindece pana acum . Deschis sertarul și iau câteva brățări și le pun încet la mana stânga . Tăieturile erau acoperite.
-Madalina au ajuns .
Vocea mamei mă face sa tresar îmi iau pantofi negri în picioare și cobor jos . Însă când am ajuns în salon supriza . Acolo se aflau deja toți . El ,mama lui ,tatăl lui și ai mei . Am lăsat capul în jos și m-am îndreptat spre locul meu . Fir-ar eram fata în fata cu el .
-Vai ce frumoasa te-ai făcut draga mea . -spuse mama lui Robert
-Aa..Mulțumesc -spun lăsând capul în jos .
-Draga mea hai sa ma ajuți cu farfuriile -spuse mama .
-Desigur mama . -spun eu ridicandu-mă de la masa.
Mama îi servise pe toți în afară deRobert . Parcă o făcea intetionat .
Am tras aer în piept și m-am îndreptat spre locul unde stătea el .
-Poftim -am spus încet .
-Mulțumesc -vocea lui parcă mă trezise la realitate . Și mă apuca încet de mana . Pentru un moment nu știam ce sa fac . Atingerea aia oh doamne cât mi-a lipsit . Retrag din instinct mana și fără sa spună nimic mă întorc spre locul meu .
Mâncăm încet ,pur și simplu nu mai aveam nici o pofta . Mă gândeam Incontinuu la aceea atingere .
Când am ridicat privirea . Și el a făcut același lucru . Iar privirile noastre S-au întâlnit . Era exact la fel nu se schimbase deloc . Ochii lui de un albastru intens mă atrăgeau din ce în ce mai mult . Puteam sa jur ca ieșeau scântei în timp ce ne uitam unul la altul .
-Madalina dacă vrei poți sa te duci sus cu Robert ,sunt sigur ca nu va interesează conversație noastre plictisitoare spuse tata .
-Da ar fi o idee minunata -spuse de asemenea părinți lui Robert .
-Ok ..Robert urmeaza-ma -spun eu sec .
Am luat-o inainte . Ii puteam simti respiratia lui in ceafa mea . Am deschis incet usa camerei si am intrat.
-Uh .. Banuiesc ca ar trebui sa imi cer scuze ..-spuse el .
-Scuze pentru ce ?
-Pentru ca am plecat asa fara nici o explicatie ..
-Ah .. E ok ..
-Inca mai ai poza cu noi ?
Dupa spusele lui amândoi ne uitam spre fotografia care se afla pe dulapul de lângă patul meu . Era o poza cu noi în timp ce ne sărutam.
-Ah ..da .
-Încă nu ai trecut peste ?
-Nu ai Cum sa uiți prima iubire .. nu o sa înțelegi .. Las-o balta . -În momentul următor mă intorc cu spatele .
Deodată simt o mana pe umărul meu . Mă întorc și doar la câțiva centimetri se afla el . Inima a început sa îmi bata din ce în ce mai tare . Mă panicasem.
-Încă te mai iubesc -spuse el și se apropie ușor spre mine .
Soneria telefonului lui întrerupse momentul . Amândoi ne uitam la ecran și se pare ca îl suna "My love " lacrimile își făcuse apariția în ochii mei . El îi dăduse ocupat .
-De ce nu ai răspuns ? -spun eu și mă întorc cu spatele .
-Nu e ceea ce pare .. lasa-ma sa iti explic .
Își pusese din nou mana pe umărul meu și mă întoarce .
-Cred ca nu ai ce sa îmi explici...asta e se pare ca tu ai trecut peste .. sa va tina ...
-Madalina eu te iubesc
-Poți sa termini te rog ? Poți sa nu te mai prefaci ca Îți pasa ..doare și chestia e ca eu te-am așteptat atâta timp .. nu am putut trece peste .. dar e ok..
Îmi trag mana din strâmtoarea lui însă în momentul următor brățară care îmi acoperă tăieturile căzuseră . Ochi lui se îndreptasera spre tăietură . Pentru câteva minute se lăsase liniște totala .
-De ce ai făcut asta ?
Vocea lui mă trezise din gândurile în care intrasem .
-Ști ce ? Nu o sa înțelegi niciodată cât de rău m-a afectat plecarea ta . Din cauza ta merg la psiholog . Spun eu plângând . El se uita la mine . În ochii lui câteva lacrimi își făcuseră apariția .
-Îmi pare rău ..-spuse el .
Mă întorc cu spatele și încep sa plâng și mai rău .
-Robert e timpul sa plecam -se aude vocea mamei lui .
-Prea târziu .. e timpul sa pleci . Ști unde e ușa .
Rămân nemișcată, după ce a ieșit pe ușa am început sa plâng și mai rău m-am trântit în pat și am adormit .