Hotărârea

Prolog

Totul era schimbat ...

Intru incet in casa unde mi-am petrecut copilaria . Observ peretii goi , care inainte imi furau un zambet , dar acum imi provoaca doar scarba . Erau plini cu postere , cu fulgi de zapada , cu orare scolare si cu icoane .

Ating usa bucatariei , unde erau scrise initialele familiei mele inconjurate cu o inimioara . Acea usa pe care ne luam inaltimea cu un creion .

Intru , totul e pustiu , acoperit cu cearceafuri albe . Aragazul ruginise , masa statea goala si cersea o fata de masa curata , dulapurile erau pline cu farfuri nefolosite de ani , pline de praf .
Camera parintilor mei a ramas aceiasi , doar ca nu mai transmitea acea veselie ca pe vremuri . Vechiul calculator a ramas la locul lui , pe birou , si el plin de praf alaturi de televizor , dulap , pat si noptiere - prieteni pe vecie .

Cum am putut lasa sa se intample asa ceva ?

Din casa cea mare , plina cu jucarii , tipete , haine imprastiate peste tot si glasurile parintilor care ne spuneau sa fim cuminti , a ramas doar o casa veche , parasita , o casa cere ajutor , dar nimic nu mai poate fi schimbat .
Sufrageria a fost si va ramane mereu locul meu preferat . Ea parca ma saluta mereu cand veneam acasa , cartile ma strigau mereu , sa vin , sa le rasfoiesc , iar acel tablou de familie dupa perete imi amintea ce familie frumoasa avem , dar pe care nu am stiu sa opretuiesc niciodata .

Camerele surorilor mele nu mai au nimic care sa deosebeasca o camera de alta , doar culoarea peretilor :una roz si alta mov .

Ma indrept spre camera mea , unde mi-am petrecut o parte din copilarie .
Si azi imi amintesc prima noapte petrecuta acolo . Pana sa vina mobila dormeam pe saltea , dar intr-o zi tatal meu m-a trimis sa i-au ceva de sus . Cand am deschis usa , totul era pus la locul lui : patul , dulapul si biroul . Am inceput sa tip si sa plang de fericire .

Cu timpul am atasat niste postere , am cumparat o icoana si niste stelute fosforescente . Mi-am facut propria bibloteca de care eram tare mandra .

Uneori e ciudat cum ani trec pe langa noi fara sa ne dam seama . Acum te trezesti ca ai 60 de ani si nu ai facut nimic in toti acesti ani . Dar intotdeauna , chiar si la 60 de ani , poti schimba ceva . Daca nu poti schimba trecutul , schimba macar viitotul . Poti avea parte de o clipa de fericire sau de o imbratisare de dragoste de la persoana iubita tie , de la nepoti sau de la copii .

Acum bag mana in buzunar si scot cheia . Descui usa si apas pe clanta .
Cand intru in camera mi se taie rasuflarea ... Exact aceiasi camera . Nimeni nu a mai putut intra in ea pentru ca am incuiat usa si am luat cheia cu mine . A stat inchisa multi ani . 

A sosit momentul sa ma simt iar copil .