Frumoasa domnisoara care in ultima vreme imi tot umbla prin ganduri , coboara acum din masina , zambindu-mi .
Pe o vreme frumoasa , ca azi , e imbracata intr-o pereche de blugi negri , un tricou si o geaca de piele . Eu as muri de cald daca as fi imbracat asa , mai ales cu aceea geaca de piele de care nu se desparte. Imi amintesc ca o purta si ieri , cand am intalnit-o pentru prima data .
Ce ciudat ! Adica , o cunosc de ieri de dimineata si parca o cunosc de o vesnicie . Nu stiu eu mare lucru despre ea , pentru ce e foarte misterioasa . Evita datile in care o intreb despre ea si familia ei si faptul ca ieri a venit in fuga la mine cerandu-mi ajutorul . Nu ma supar ca a facut asta , am ajuns sa stau cu ea si chiar e o persoana minunata , de treaba si cu un zambet criminal .
Acum am lasat-o la servici , cica , si imediat dupa ce intra in cladirea imensa , pornesc si eu motorul . Trebuie sa ma intalnesc cu Robert la cafeneaua din centru pe care o vizitam aproape in fiecare zi .Sunt in orasul asta de cateva luni si nici nu cunosc orasul . Am mers doar la acea cafenea si la spa cu ajutorul GPS-ului pana am invatat drumul . Acum , cu ajutorul ei , am ajuns si la locul de munca , care dupa spusele sale este sediul unde cea mai buna revista din oras este compusa .
Cu toate ca imi este ca un frate , cateodata imi vine sa il pocnesc . Sunt sigur ca ma va bate la cap pentru ca am intarziat la sedinta si ca nu i-am spus despre Irina .
Parchez in fata cafenelei , inchid masina si ma indrept spre intrare . Prima oara cand am fost aici am crezut ca isi bate joc de mine . Pe dinafara , arata ca o ceainarie , cu o terasa micuta , in care clientii pot bea o cafea sau pur si simplu sa vorbeasca . Noi mereu stam inauntru . Avem locul nostru si chelnarii ne cunosc .
Intru si il vad pe Robert , fumand o tigara . Nu am fost niciodata de acord cu asta , nu e prima oara cand ii spun sa nu mai fumeze in preajma mea , chiar daca mi-a primis asta de zeci de ori , o data pe saptamana tot o face . Eu nu pot spune nimic legat de asta , pentru ca stiu ca intr-un fel il ajuta . A avut si el destule probleme , iar tigarile sunt singurul remediu .
- Hei , Rob ! Spun si bat mana cu el .
-Hei ! Pe unde ai umblat ? Ma intreaba serios si zambesc pe sub mustati . Robert poate fi genul de om care isi face griji pentru oricine , iar de cate ori aman o intalnire sau intarzi , ma zapaceste cu mesajele si apelurile pana ii raspunt , iar daca nu raspund , intr-un final se alege cu tipete din partea lui . E o persoana foarte ingrijorarata , nici mama mea nu era asa .
Cand eram mic , veneam noaptea casa dupa ce urmaream cate o fata . Stateam la geamul ei si vedem fiecare pad facut de ea. Eram un copil foarte nebun .
- Eu ? Ah , am fost acasa . De acolo vin . Spun si sper sa nu maj intrebe nimic altceva .
- Aa ... Unde ai fost ieri inainte de sedinta ?
- La naiba , Rob ! Parca ai fi mama . Adica nici mama nu facea asa .
- Hei , hei ! Calmeaza-te ! Ce te-a apucat ?
- Robert , esti prietenul meu cel mai bun . Imi place cand ma intrebi pe unde am umblat sau cu cine , dar cateodata intreci masura . Spun nervos si imi dreg glasul ragusit deja.
- Aha ! Gata , m-am prins ! Te-ai intalnit cu o fata si ai urmarit-o pana acasa . Dupa ai facut o poza la casa , pentru a ma intreba daca stiu locul . Haide , arata-mi ! Poate stiu ! Spune razand si sunt pe cale sa ii stramb nasul daca nu termina . Dar pana la urma numar pana la zece in gand si ii spun totul . Poate fi un psiholog excelent cand e atent .
- Bine , bine ... Ai dreptate doar 50% . Am oprit langa un magazin pentru a cumpara ceva si cand am iesit afara , m-am lovit de o domnisoara care imi tot zapaceste mintile . Afara ploua , iar eu i-am da din gresala geanta pe jos , in balta . M-am oferit sa o duc pana acasa , dar a refuzat . Asa ca am mers pe jos . Mi-a dat umbrela ei , iar dupa am venit la spa . Dupa , m-am dus inapoi pentru ai inapoia umbrela , dar ea a iesit repede din casa si mi-a cerut ajutorul . Am accept , s-a urcat la mine in masina si am dus-o acasa . Era suparata , a dormit in camera pentru oaspeti , iar azi am dus-o la servici . Dupa ce plec de aici , trebuie sa ma intalnesc cu ea .
- Aha ! Si ... e frumoasa ?
- Robert mai bine taci ! Daca ma mai intrebi despre ea , te pocnesc chiar daca imi esti frate .
Ridic un deget in semn pentru al speria , iar el isi duce mana la gura si face semnul pe care il face de cand il stiu : traseaza conturul buzele , de parca le-a pus un lacat .- Fie ! Nu mai spun nimic de ea .. La cat trebuie sa pleci ?
- La trei . Da-mi un sfat , ceva ...
- Vrei un sfat ? De la mine ? Wow ... pai nu stiu ce sa zic . Mama imi zicea ca trebuie sa ii dau unei fete flori si bomboane . Trandafiri rosi .
Hm , tradafiri . Clar , ii voi cumpara . Nu vreau sa par ca un tamtalau in fata ei . Sper sa ii placa . E pentru prima oara cand ma gandesc sa cumpar flori unei fete . Chiar eu . Alteori Robert cumpara flori pentru fetele cu care ma intalneam , dar acum trebuie sa o fac eu .
- Multumesc , multumesc foarte mult . Cred ca ma voi duce acasa sa fac un duc si sa ma schimb.
- Da , da . Hai pleca . Rade si ridic mana pentru a-mi lua la revedere . Sa te faci frumos .
Nu ii mai raspund , dar in sinea mea urlu de fericire .
***
14:54
Parchez masina in fata cladiri si iau buchetul de trandafiri si bomboabele de pe bancheta din spate .
Nu a fost asa greu de ales niste flori. Florareasa mi la dat pe cel mai frumos si chiar a zis " Norocoasei o sa ii placa . " , stiu ca asa va fi .
O zaresc pe o banca din apropiere , atenta la telefon .
Ma apropi de ea , iar mainile mele ii acopera ochi . Astept raspunsul ei , iar mainile ei imi acopera mainile.
- Eliza ? inteaba , iar eu astept o alta incercare , dar nu apare . In secunda urmatoate mainile sale le indeparteaza pe ale mele . Se intoarce spre mine , iar ochi i se maresc cand ma vede . Zambetul imi apare , zambeste si ea . Cel mai frumos zambet din cate am vazut .
- Surpriza ! soptesc si sunt convins ca m-a auzit si inmanez buchetul de flori . Ma priveste uimita ca intr-un final sa ii ia .
- Multumesc , chiar nu trebuia . Spune si se uita la fericita la el . Se apropie de mine si ma imbraciseaza de parca in urmatoarele minute ar veni apocalipsa , ultimul lucru pe care l-ar face .
CITEȘTI
Hotărârea
RomanceCâteodată cea mai simpla cale de a scapa de probleme e fuga . Poti fugi cat te țin picioarele , dar pana la urma trecutul te prinde de tricou si te trage inapoi . Esti blocat intre prezent si trecut , iar rana care deabia s-a inchis , acum se desch...