Hotărârea

Capitolul 4

P.O.V. IRINA

-Bine ai venit , Irina ! Te asteptam .. toti te asteptam -spune cu o voce joasa matusa Miranda . In momentul ala m-am simtit ca un elev care tocmai a spart un geam la scoala , iar dirigintele acum ii spune parintelui .

Imi intorc privirea spre celelalte persoane care acum ma analizeaza din cap pana in picioare . A sosit din nou aceasta clipa in care sunt pusa in fata dureri , doar ce e prea devreme .. Ce ma fac ?

  Dintr-o data , femeia dupa canapea se ridica si vine spre mine . In ciuda faptului ca nu am mai vazut-o de mult , mi se pare poarte schimbata . Timpul si-a pus amprenta atat pe ea cat si pe ceilalti . 

Se opreste in dreptul matusi Miranda si ma analizeaza din cap pana in picioare . Se uita la mine ca la o papusa de portelan , dupa care imi zambeste . Ma uit urat la ea si sunt pe cale sa scot flacari daca nu pleca odata de aici .

-Ce vreti ? De ce ati venit ? -spun si dintr-o data zambetul ii dispare si expresia fetei ii e mirata ; nu se astepta la asa ceva din partea mea , dar nici eu nu ma asteptam sa ii vad aici .

-Am venit sa te luam acasa . Ai petrecut destul timp pe aici . Vei sta cu familia ta , cu noi . -vocea ei slaba si trista imi umple capul cu aceste cuvinte grele de inteles . Fie ca vrei, fie ca nu , vei veni cu noi . Nu ai de ales .

Intr-o fractiune de secunda , Sophia si Cassandra se ridica dupa canapea si vin sa ma imbratiseze , dar eu le respind , dandu-ma mult in spate . Ele imi observa reactia se raman cu gurile deschise .

-Irina , cum poti face asta ? -intreaba Sophia uimita . Suntem familia ta .

In acel moment , nu mai rezist si simt cum lacrimile incep sa imi curga . Privirea mi se sterge si deabia le vad . Mi-as dori sa le imbratisez , dar inca imi amintesc ziua in care am plecat si acel cosmar care ma bantuie .

-Familia mea ? Voi nu mai sunteti familia mea . Pentru mine sunteti niste straini din ziua in care mi-ati intors spatele . Cand mi-ati spus ca nu stiu sa fac nimic , cand m-ati tratat ca pe un animal . Eram mai mult sluga voastra decat sora voastra . Cum puteti veni aici si sa ma priviti in fata ? Nu a-ti inteles ce am spus acum trei ani ? Mie rusine de voi .. -spun toate astea tare , pentu a ma auzi toti bine dupa care picioarele imi cedeaza si cad pe podea . Ma rezem de usa si ma simt penibil ca nu am forta necesara sa lupt impotriva lor . Mama , vine langa mine si usor pot sa ii aud plansetul . Ma mangaie pe cap si ma alinta ca pe vremuri fetita mamei . Nu stiu de ce o las sa faca asta , stiind ca ea e una dintre persoanele dupa lista neagra , dar in toti acesti ani i-am simtit lipsa . Acum mana ei se potriveste perfect pe scalpul meu , iar aceste cere cat mai multa iubire , dar fac un efort si ma dau putin la o parte . Ea se intinde dupa mine , dar imi ridic privirea si o privesc dezamagita si furioasa .

-Incepeaza ! Nu mai ai niciun drept asupra mea .. Ma poti considera moarta , ai pierdut o fiica , mare tragedie . Dar sti ce e mai rau ? Ca eu eram cea care te iubea cel mai mult , iar tu ti-ai batut joc de mine . Eu iti aratam afectiune si eram langa tine cand nu aveai pe nimeni , dar tu .... ai uitat . Dar cand eu avem nevoie de tine , nu ai fost acolo .

-Irina , chiar imi pare rau .. nu am stiu . Nu trebuie sa ma comport asa , doar ca am fost orbita de furie , tu nu m-ai ascultat ! - spune aceste cuvibte aproape soptit , dorind sa aud doar eu .

-A fost vina mea ? Nu pot sa cred , nici dupa atitia ani nu ti-ai dat seama ca eu nu am avut nici o vina ! Era sa fiu violata, iar tu dai vina pe mine ? Tu mi l-ai bagat pe gat pe Jack , doar din vina lui era sa patesc asta . Dar tu nu vezi decat culoarea banilor si pe fiicele tale perfecte . Ei bine sa sti ca nu am nevoie tine , aici mi-am creat alta viata fara voi . -tip ca nebuna in tip ce lacrimile imi curg pe obrajii acum rosii .