Capitolul 3

118 10 7
                                    

P.O.V Flavio .

-Accidente de genul asta ar trebui sa se mai intample . Adio - spun dintr-o data; sincer nu stiu ce m-a apucat , dar cred ca i-am dat de inteles ca o plac . Nu ca nu ar fi adevarat , doar ca nu vreau sa creada asta . Una e cand stiu doar eu , iar alta e cand stie ea . Dupa aceste ultime cuvinte , intorc spatele si plec inainte de a mai spune ceva , stiu ca am gresit , dar asta e.

Am in mana umbrela ei , formata din trei culori : rosu , galben si albastru - o umbrela cam ciudata . Nu cred ca am mai vazut modelul asta pe aici . Manerul e cald datorita maini ei ; cu toate ca mainile ei erau reci ca gheata cand le-am atins , acum manereul parca ar lua foc .

In fine , nu trebuie sa ma mai gandesc la asta , e doar o fata , la fel a fost si Marie sau poate mai mult .

Alerg ca disperatul pana la masina ; inchid umbrela si o pun pe scaunul de langa mine . Trebuie sa imi aduc aminte sa i-o dau inapoi . Pornesc si calc accelaratia . Dracu , trebuie sa ajung cat mai repede la spa-ul ala tampit pentru a face sedinta foto . E ceva normal pentru mine sa stau in lumina reflectoarelor . Acum ca am semnat un contract cu acel spa , trebuie sa le fac reclama timp de trei ani . Mai am si alte proiecte de genul asta printre care se numara si o reclama pentru un parfum , peste o luna .

Dintr-o data telefonul imi suna in buzunarul pantalonilor , il iau si injur pentru sine cand vad pe ecran Ben . Doamne , si inca cinci apeluri de la Robert .

- Acum vin ! -tip in telefon pentru a scapa de gura lui mare si tampita .

-Ok .. grabeste-te , esti asteptat . -imi spune si inchid telefonul inainte de a spune vreo prostie .

Vorbeam prin mesaje cu Robert cand m-am ciocnit de Irina . Nici nu am observat cand mi-a cazut umbrela , privirea mea fiind atintita asupra fetei ei . Cand am i-am vazut geanta pe jos , m-am sperit si m-am aplecat dupa ea .Irina ma privea uimita de gestul meu si mi-am dat seama ca ma considera un cavaler cand am convinso sa o conduc pana acasa . Dupa care , privirea mi-a fost acaparata de cei doi copii saraci care mergeau prin ploaie impreuna cu mama lor . Le-am oferit umbrela pentru ca mi-am adus aminte de copilaria mea care a fost la fel de rea ca a lor .

M-am nascut in Spania , Barcelona , avand mama romanca si tata spaniol . Pana la zece ani mi-am petrecut viata intre cele doua tari . Parinti mei nu se puteau hotara unde sa ramanem , asa ca vacantele le petreceam in Romania , iar scoala o faceam in Spania . Dar dupa ce am implinit zece ani , tata nu a mai vrut sa calatoreasca , considerand asta o risipa de bani . Asa ca atunci au inceput certurile , dupa care divortul . Mama m-a parasit si s-a mutat in Romania . Imi amintesc si azi cuvintele ei *-Nu vreau sa mai stau nici un minut in tara asta proasta . Voi ajunge la sapa de lemn . Eu plec in tara mea , iar tu vei ramane aici cu tatal tau . Doar alaturi de el vei duce o viata mai buna . Ramas bun ! * , mi-a intors spatele si a plecat . Niciodata nu s-a implinit prezicerea ai . Dupa divort , la doar aproximativ cinci luni , tatal meu s-a casatorit cu o alta femele , o scorpie . Care ma vedea ca pe un obstacol . Asa ca i-a impuiat tatei capul ca tampeni si m-au trimis la un orfelinat din Valéncia .
Imi trimitea lunar bani pentru scoala și haine. Doar ca dorul de tată n-a transformat intr-un adolescent nebun, care fuma tot timpul si iși pierdea weekendu-rile prin cubluri. Dar eram si foarte bun la scoala. Imi placea atentia pe care o primeam din partea profesorilor si totodata laudele din partea dirigintei . In timpul saptamani eram elevul model , iar sambata si duminica eram un golan care fuma si bea ca un bou .
Toate astea pana cand l-am intalnit pe Robert Peeters -cel mai bun prieten al meu in prezent si cel care mi-a schimbat viata in trecut . Parinti lui erau oameni de afaceri . Atunci nu stiam ce lucreaza , dar cu timpul am inteles ca se ocupa cu moda . Ca au proprile lor modele -femei sau barbati - cu ajutorul carora isi promoveaza haine sau cate un parfum , ceva .. -va dati seama ce era in mintea mea de copil . In fine cu timpul am ajuns ce sunt azi : un model fainos in intreaga lume . Nici nu mai tin minte in cate tari am fost sau cate sedinte foto am avut .

Intr-un final ajung la destinatie , orbit de amintiri si de nervi , ma dau jos si trastesc usa in urma mea . Nu mai tin cont de ploaie si plec asa . Dupa care apas pe telecomanda si masina se incuie automat .
E prima oara cand intru in spaul asta , asa ca nu ma mira cand ii vad pe Robert si Ben la intrare , foarte nerabdatori . Cand ma observa , expira usurati si ofteaza deparca tocmai scapasem de apocalipsa .

-Oh , in sfarsit ai ajuns frate . Pe unde naiba ai umblat ? -intreaba Robert in timp ce imi strange mana .

-Iti povestesc mai tarziu . Acum hai sa fac pozele ale . Ben , du-ma repede la machias .

-Imediat .. -Ben este seful meu intr-un fel . Tinand cont ca eu il comand mai mult pe el .

Ajugem intr-o camera mare , unde se aflau doua femei gata sa ma macheze . Mi-au uscat parut . Cu toate ca eu au zis ca imi sta mai bine cu parul lung , am insistat sa ma tund . Dupa parerea mea un barbat cu parul scurt arata a barbat mult mai mult decat cu parul lung . L-am lasat asa doar pentru o sedinta pe care am avut-o acum cateva zile . Cred ca s-au speriat de mine , pentru ca nu au mai zis nimic si au inceput cu tunsul .

Dupa o ora sau mai bine , in care am fost tratat ca o mireasa , am inceput sedinta . Am aflat ca pozam pentru imaginea acestui spa :doar in blugi si fara tricou . Am lasat la vedere tatuajul facut acum cativa ani : o cruce . Asta imi va aminti mereu ca ma aflu intre doua religi : ortodoxa si catolica . Dar am un singur Dumnezeu .
M-am asezat in fata unui perete alb . Am pozat in o mie de feluri : in picioare , jos , pe scaun , intr-o parte , in cealata parte .. si asa mau departe ..

Dupa sedinta care a durat un secol , l-am cunoscut pe proprietarul spaului , Octavio Dominguez .

-Buna ziua , Flavio Miños . Încântat !

-Buna ziua , Octavio Domingues . Încântat !

Ii strang mana si discutam despre sedinta . Dupa cateva minute se duce cu Ben sa vada pozele si sa o aleaga pe cea mai buna . Intre timp eu raman singur cu Robert , care incepe cu intrebarile stupide . Il evit pentru cateva minute , pana cand se enerveaza si imi un pumn in umar pentru a-mi distrage atentia .

-Ce vrei ? intreb nervos dintr-o data , exasperat de el .

-Vreau sa stiu ce ai patit . Unde ai fost ? Si de este pierdut in ganduri ?

Stiu ca nu voi scapa de gura lui daca nu ii povestesc . Nu ca as avea ceva in potriva lui , doar ca nu ma simteam in apele mele de cand am ajuns . Pana la urma cedez si ii povestesc totul de cand vorbeam prin mesaje . I-am povestit cu m-am simtit si eram uimit ca ma asculta atent , totodata eram si usurat . Cand am terminat , m-a privit cateva secunde , dupa care si-a mutat privirea in pamant . Linistea asta ma omora .

-Chiar iti place de ea ?

-Da - spun intr-un final fara sa mai stau pe ganduri . Stiu ca am stat cu doar cel putin o jumatate de ora , doar ca are ceva care m-a atras . Nu stiu cum sa iti explic . Nici Marie nu ma facea sa simt asta .

- Erm .. atunci cred ca ar trebuie sa ... Nu stui . Tu nici nu ai numarul ei , dar sti unde locuieste . Poti sa ii faci o vizita .

-I-am promis ca o scot la o cafea intr-o zi .

-Perfect , atunci maine te duci la o intalnire ?
-Maine ? -intreb dintr-o data . Chiar imi doream sa ma vad din nou maine cu ea , doar ca ceva in mine striga Nu , nu , nu ... .

- Da , domnule imi place de o fata cu care am stat sub aceiasi umbrela . -ma uit la el cum rade pe seama mea si afisez un zambet sarcastic .

Ma asez pe un scaun si i-au o revista de-a spaului pentru a face timpul sa treaca mai repede . Rasfoiesc pagina cu pagina si nimic nu ma atrage cu adevart . Nu dupa mult timp Octavio si Ben apart razand . Probabil de o gluma facuta de Ben .

-Baieti puteti pleca daca vreti , eu mai raman . Apropo Flavio , pozele au iesit fantastic . Ti-le voi trimite diseara .

-Ok , atunci ne auzim . Inca o data , sunt incantat sa va cunosc domnule . La revedere .. -insfarsit pot pleca . Robert vine dupa vine si amandoi iesit afara din cladira . Ciudat este ca ploaie s-a oprit si soarele stralucea pe cer incat nici nu iti dadeai seama ca a plouat .

Eu ma indrept spre masina mea , iar Robert spre a lui . I-am promis ca ne vedem mai tarziu si plec spre apartamentul meu , pentru a ma schimba de hainele astea patate de picaturile de ploaie . 







HotărâreaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum