Intuneric vesnic

Ruine

Mie nu mi.e frica de intuneric. Niciodata nu mi.a fost. Sunt genul de fata care prefera sa stea singura pe afara,noaptea,fara sa tresara cand aude vreun zgomot. M.am schimbat radical,desi inainte,cand eram doar o copilita, nu puteam sa concep sa raman singura acasa. Imi amintesc cum,intr.o zi,parintii mei ma mintisera ca or sa plece la bunica,in celalalt capat al orasului,iar pe mine or sa ma lase singurica,acasa. Pe atunci nu aveam mai mult de 7 ani;cand am auzit ce aveau de gand parintii mei,am inceput instinctiv sa plang si sa ii conving sa ma ia si pe mine. Tare naiva eram. Dar acum nu!

Am 14 ani;da stiu,tot un copil sunt,dar m.am maturizat suficient cat sa imi distrug frica de intuneric. Inainte tremuram de fiecare data cand mami stingea lumina si imi ura ''noapte buna'',dar acum intentionat caut acel ''negru'' care sa ma invaluie,sa ma lase sa respir. Nu sunt o tipa gotica,imi place sa ma imbrac in roz,galben si tot felul de chestii sclipitoare si paietate,deci banuiesc ca nu credeti ca as avea ceva in comun cu negrul. Ei bine,am!

Ma numesc Aira Fenix,am 14 ani,sunt zodia scorpion,locuiesc in Grecia si zeul meu preferat e Iris,reprezentanta curcubeului. Mama mea e englezoaica,iar tata e grec. La inceput,cand tata,Kristante, a avut de munca in Anglia,a cunoscut.o pe mama,Deborah. A fost dragoste la prima vedere. Cum mama era la facultate acolo,nu a putut sa il urmeze pe tata in Grecia,asa ca a asteptat 3 ani ca sa termine. Din iubire pentru Deborah,taica.meu a ramas in Anglia si m.au conceput pe mine,fabuloasa Aria Fenix! Dupa 3 ani,ne.am mutat cu totii in Grecia,in orasul Teba. Mi.ar fi placut sa ne mutam in capitala,dar nah...

Seara,Teba este incredibila! Totul este conturat intr.un negru mirific. Cel mai frumos este sa privesti ruinele de la Cadmea la lumina argintie a lunii. Atunci,simt cum o energie profunda cum ma cuprinde,imi atinge fiecare nerv. Probabil de la incarcatura istorica care exista. De fiecare data cand sunt acolo,incerc sa ma conectez cu trecutul...mereu am crezut,si inca mai cred,ca am ceva special,anumite...talente. Am observat ca pot trimite ganduri cu ajutorul telepatiei si ca pot vedea aurele oamenilor.

Ca de obicei,priveam ruinele. incercam sa imi exteriorizez puterile. Am inspirat indelung;intunericul ma acoperise. Eram doar un punct alb intr.o mare neagra. Mi.am privit mana. Era inconjurata de o aura alba,cam stravezie,de alftel,dar destul de luminioasa incat sa o diferentiez de restul beznei.

Dintr.o data am simtit un miros delicat de mir. Apoi o mana rece ca gheata pe umarul meu....