Intuneric vesnic

Sange

Cum spuneam,eram in acel colt al camerei si priveam oripilata cum diavolii imi rontaiau oasele. Nu era posibil! Ce rau am facut incat sa patesc asta? Cu ce am gresit?Chiar nu meritam asta. Imi venea sa plang,dar din nefericire nu aveam cum. Eram doar o fantoma. Atata tot! Abia acum mi.am dat seama de ceva: toata viata mea a trecut prin viata ochilor. Fusesem doar o fum in tot amalgamul asta de viata. Regret ca nu am reusit sa fac mai multe lucruri. Fusesem atat de oarba imcat nu am observat cum parintii ma cocolosisera ca pe un pui de gaina abia iesit din ou. Eu chiar eram un pui de gaina,mic si firav,gata sa fiu inhatata de orice.... Ma simteam prinsa in aceste invalmasari de vise si simtiri. Chiar si moarta,tot reuseam sa constientizez adevarul de care nu am fost constienta pe timpul vietii.
Din mijlocul diavolilor iesi un nor auriu,stralucitor. Am tresarit speriata. Sa ma astept la o alta intalnire de gradul 0? Norul se apropie lent de mine. Demonii se uitau in directia mea,dar era evident ca nu ma vedeau. Norul ma acoperi,darundu.mi din poleiala sa. Eram stralucitoare ca un soare. Am simtit cum incep sa prind contur,sa ma intrupez,de parca oasele si muschii devorati de diavoli s.ar fi refacut in mine. Era o senzatie bizara,insa atat de placuta...
O mana imi deschise ochii. Lumina neonului imi strapunse retina,facandu.ma sa clipesc des. In afara de acest incident,simteam o caldura binefacatoare in corp,ca si cum as fi fost mantuita de toate pacatele mele. Ingerul Rafael ma privea bland.
-s.a terminat,mi.a soptit el. Ai scapat!
-Ce tocmai s.a intamplat? Eram nedumerita. Acum venea incet.incet si durere. Toata in corpul meu micut.
-Ai infrant raul.
-Am murit cumva?
-Tu ce crezi?
-Am avut cel mai groaznic vis,am spus eu ridicandu.ma din pat. Se facea ca....
-Nu a fost un vis. A fost realitatea pura.
-vrei sa spui ca eu chiar....
Brusc,am crezut ca o sa o iau razna. Imi simteam gura uscata,de asemenea aveam impresia ca ma sufoc. Mi.am coborat lent privirea in jos, in pat. Asternuturile,candva albe,erau acum rosii. Mi.am acoperit gura cu mainile pentru a opri un tipat. Am inceput sa plang. Nu puteam sa cred! Eu chiar am murit! Nu fusese un vis. Fusese realitatea pura!
-Ce e in neregula cu mine?am tipat eu la inger,cu lacrimi in ochi.
-Nu e vina ta. Totul se intampla cu un motiv. Nu trebuie sa.ti fie frica! Tu esti aleasa!
-Ai spus ca oricine poate avea astfel de puteri! De ce sunt eu aleasa daca sunt la fel ca toti ceilalti?am continuat eu sa tip.
-Doar tu ai fost menita sa ai un inger.
-Dar nu voiam sa mor. Nu trebuia sa mor!
-De unde stii? Asta a fost voia Domnului. Fiecare are o soarta.
-Dar sunt aleasa!
-Chiar si alesii au soarta lor.
Imi venea pur si simplu sa mor. Nu mai aveam nicio replica.
-Stii ceva? Pleaca!am urlat eu cuprinsa de toti fiorii furiei.
Ganduri sumbre imi inundau mintea. Am tipata un inger! Sunt o nemernica! Cum am putut sa fac asta?
Ingerul Rafael avea o privire usor confuza. Era uimit,dezamagit. Am mers incet spre el
-Imi pare rau. Eu nu....
-Esti un copil neghiob. Trebuie sa iti masori cuvintele.
Am privit patul insangerat,cu ochii inlacrimati. Abia acum mi.am dat seama ca viata mea se schimbase drastic....