Intuneric vesnic

Ingerul

Mana aceea rece,glaciala m.a apasat usor pe umar. Mirosul de mir imi inundase narile,facandu.ma sa ametesc. Totusi,am inchis ochii si m.am intors. AM inceput sa clipesc. Imi simteam globii oculari grei,parca ardeau din cauza luminii emanate de fiinta din fata mea. Pentru prima oara in viata mea eram speriata! Instinctiv mi.am facut o cruce. Silueta ce ma privea se inchina la randul ei,incercand sa ma convinga ca nu imi va face rau.
-Eu sunt ingerul Rafael. Sunt aici pentru ca tu esti aleasa lui Dumnezeu. M.a trimis sa te invat sa iti controlezi puterile....
-DOAMNE? Tu esti?am intrebat eu timida.
-Sunt Rafael. Ai un har,iar eu sunt aici ca sa ti.l cultivi. De asemene,esti in mare pericol. Esti vanata din toate partile. Fortele raului te vor!
-De ce m.ar vrea? Nu Sunt buna de nimic.
-Modestia este buna,dar tu exagerezi.
AM privit mai bine fiinta ce imi vorbea. Era inalta,gratioasa,alba si stralucitoare,invesmantata intr.o roba alba,lunga pana in pamant. Avea,de asemenea,un chip angelic. Ochi mari,negri si adanci,buze subtiri,palide,frunte inalta si inteligenta si o barbie ascutita. Capul ii era impodobit cu o aureola galbena,stralucitoare. Parul saten ii cadea lung pana la brau. Pe spate erau prinse niste aripi albe,diafane,imense. In mana stanga tinea o ramura verde de maslin,iar cu cealalta ma mangaia pe cap. Era atat de frumos.
-iti apreciez admiratia,dar cred ca nu e momentul...
-De unde stii...
Ingerul Rafael imi putea citi gandurile? Uau!
-Trebuie sa inveti sa iti stapanesti puterile si sa ti le cresti. Esti incepatoare si nu stii cum sa faci asta. De asta am fost trimis. Tu esti aleasa!
Eu,aleasa? E cu putinta asa ceva? Nu mi se spune des ca as fi aleasa,dar acest inger pare sa fie destul de sigur pe ce spune.
-Vreau sa fiu aleasa! Ma poti ajuta? Mereu am vrut sa vad aurele clar si sa mut obiectele cu puterea mintii,dar niciodata nu am reusit in totalitate.
-De acum o sa poti. Nu este greu,trebuie doar sa ai credinta in Dumnezeu. Totul va veni de la sine. Va trebui sa facem o calatorie impreuna.
-Acum? Dar e ora 11,am spus eu privindu.mi ceasul. Parintii o sa se imgrijoreze!
Aproape imi dadusera lacrimile. Nu am mai avut timp sa zic nimic. Ingerul ma apuca de mana ne inaltaram im zbor. Aripile lui mari si puternice loveau aerul. Am privit in jos,ingrozita. Nu mai vedeam nimic altceva decat negru. Am ridicat privirea si am observat cum am ajuns intr.un loc insorit si cald. Cerul era albastru deschis,soarele era complt argintiu. Ma aflam pe o pajiste verde,fara nicio floare si niciun copac. Ingerul meu disparuse. Eram singura intr.o lume necunoscuta. Probabil parintii mei erau ingroziti,aspteptandu.ma cu sufletul la gura. Eu,Aira,jumatate englezoaica,jumatate grecoaica,am fost rapita de un inger care vrea sa ma invete sa vad aure si probabil aa omor oamenii cu puterea mintii. Singura intr.un loc pe care nu l.am vazut niciodata. Ce se intampla cu mine?