Intuneric vesnic

Moarta si.nviata

Asta ce voia sa insemne?m.am intrebat eu speriata.
-Bine,o sa ma culc. Dar....daca spuneai ca o sa fiu atacata de duhuri rele,asta inseamna ca va trebui sa ma lupt cu ele?
-Nu,tu doar trebuie sa dormi. Sa te aiba in paza Dumnezeu,imi ura ingerul Rafael.
Se apropie de mine si imi desena o cruce pe mijlocul fruntii. Am inchis ochii. De obicei adormeam greu,dar ingerul din camera mea imi transmitea o senzatie de protectie si confort. Am adormit instant. Totul era atat de placut si relaxant. Am stat in acea stare de inconstienta vreo doua ore,caci nu stiu de ce brusc m.am trezit. Ingerul nu mai era in camera. Eram singura. Pentru prima oara in viata mea simteam o senzatie de claustrofobie. Am vrut sa il strig,dar cand sa deschid gura niciun sunet nu a iesit. Bine,acum chiar eram speriata. Am inceput sa ma zvarcolesc prin pat. Muream de cald. Transpira. toata,iar parul meu,prins intr.un coc lejer se umezise complet. Lacrimi mari au inceput sa.mi curga pe obraji. Le.am sters repede. Era ciudat pentru mine sa plang. Sunt Aira,iar Aira nu plange niciodata! Mai putin acum...Trebuia sa imi revin. M.am ridicat din nou in pozitie sezuta. Am privit camera. Nu era prima oara cand reuseam sa disting obiectele pe timp de intuneric. El ma diferentia si ma definea. De ce mi.ar fi frica de ceea ce ma defineste? Aceste ganduri imi alungara spaima. Totusi,unde era ingerul meu? Am vrut sa il chem,dar am observat ca din nou nu aveam voce. Mi.a venit o idee! Sa.mi fac o cruce. M.am inchinat evlavios. TOT n.a aparut. Nu se poate. El e un inger,nu poate sa isi bata joc de mine! S.a intamplat cu siguranta ceva! A venit Satana si l.a luat? Cand acest gand mi.a incoltit in mine am simtit in piciorul meu stang o durere fulgeratoare. Lacrimile mi.au dat instantaneu. Fata mea se transformase:mimam un tipat si puteam sa jur ca ma inrosisem ca un mar. In picior erau infipte 5 gheare lungi,negre. O mana neagra,un trup negru.diavolul! Nu mai puteam sa ma inchin,eram impietrita de groaza. El statea in fata mea,cu niste colti ce ii alcatuiau un ranjet macabru. Era cel mai ingrozitor lucru pe care l.am vazut vreodata! Am strans perna intre degete si am ridicat.o spre a ma proteja. Monstrul o apuca cu o mana si o arunca in partea opusa a camerei. Cu un semn din cap facut de diavol,niste dihanii se napustira asupra mea, sfasiindu.mi carnea. Tremuram ca o posedata,incercand sa ma ridic si sa indepartez fiarele de pe mine. Nu mai puteam sa ma misc. Eram complet imobilizata. Asteptam sa fiu devorata.
-Mai vrei sa ai har,micuto?
Era o voce toxica,batjocoritoare care imi rasuna in urechi.
-Daaa! Am tipat eu.
In sfarsit mi.am recapatat vocea.
-o sa mori!tuna acelasi glas dezgustator.
Monstrii micuti de pe mine imi sfartecasera carnea. Eram asezata pe un pat insangerat. Eu eram o balta de sange,o rana vie. Nu mai simteam durerea asa de tare. Poate pentru ca nu mai era carne pe mine din care sa manance acei diavoli miniaturali.
Satana se arunca peste mine si incepu sa imi smulga oasele de la locul lor.Devenisem o gramada dezordonata de oase. Totusi,cum puteam sa mai gandesc din moment ce eram moarta? Ceva e necurat la mijloc. Ma aflam intr.un colt,privind macelul. Eu,Aira Fenix,jumatate englezoaica,jumatate grecoaica,atat de speciala din toate punctele de vedere,sunt o fantoma! Ce pot sa spun...o fata speciala merita o moarte speciala. Cine ar fi crezut?