Talent satanic

20 2 0
                                    

Chiar daca viata imi trecuse prin fata ochilor intr.un mod atat de brutal,asta nu insemna ca nu mai trebuia sa imi fac curat in camera! Am inceput sa strang asternutul insangerat din pat si sa aranjez cuvertura cat mai ordonat posibil. Apoi m.am indreptat spre fereastra,deschizand.o ca sa scap de mirosul de moarte din camera. Curand,toate lucrurile din camera mea aratau la fel ca inainte,de parca nimic nu s.ar fi intamplat noaptea trecuta. M.am imbracat cu niste pantaloni de trening albastri si un tricou alb,lalai. Mi.am periat parul lung si l.am impletit,nelasandu.l sa fie rebel. Azi trebuia sa fiu un copil perfect,astfel incat sa nu le dau de banuit parintilor ca as fi patit ceva. Totusi,eu tocmai am murit! Nu e ca si cum s.ar fi intamplat un lucru fara importanta. Ceva in mine se schimbase radical. Nu mai puteam sa ma gandesc la nimic altceva. Tresaream la cel mai mic zgomot. Aspteptam moartea,evident!
Am luat cearsaful murdar,l.am ambalat si am pornit spre ruine. Aveam noroc ca parintii mei nu erau acasa, caci altfel as fi fost interogata de ce plec la ruine dimineata,cu stomacul gol...
Dupa 30 de minute de mers,ajunsesem. Am scos cearsaful si l.am ingropat intr.o mica fundatura,apoi am acoperit.o cu un bolovan. Parca imi luasem o piatra de pe inima. Eram mai linistita acum ca am scapat de martorul mortii mele...
M.am indreptat tacuta spre casa. Chiar daca am reusit sa ma indepartez de o parte din probleme,tot nu puteam sa ma prefac ca nimic nu se intamplase. De ce eu? Ce aveam eu atat de special incat sa patesc asta? Care era rolul meu in aceasta lume? Cum puteam eu sa ii ajut pe oameni cu asa.zisele mele puteri? De fapt,nici nu eram sigura ca posedam niste aptitudini paranormale.
Soarele si lumina lui aurie ma obosisesera. Ma simteam in largul meu pe timp de intuneric. Acum,parca lumina se hranea din mine,din energia mea. Am incercat sa resping acest gand pueril. Nu era logic...De fapt,eu nu sunt logica...
Voiam sa ajung cat mai repede acasa. Resimteam o stare puternica de ameteala,iar o durere rece ma apasa pe piept. Rasuflam din ce in ce mai greu. Abia imi taram picioarele pe iarba umeda de roua. Nu mai puteam lupta. M.am aruncat singura pe jos. Am alunecat intr.un lesin profund.           

Am deschis ochii. Nu stiam cat era ceasul, dar eram convinsa ca trecuse mult timp,intrucat parul si hainele mele erau fierbinti. Capul ma durea ingrozitor si nu ma puteam ridica. Am strigat dupa ajutor,dar nu mi.a raspuns nimeni. Nici macar ingerul Rafael. In acea secunda imi doream cu disperare sa mor. In orice fel,mai putin din cauza luminii insuportabile. Voiam sa injur soarele,dar ce rost? Mi.am privit mana. Era stralucitoare,inconjurata de o lumina alba,stralucitoare. "E aura mea!"mi.am zis eu in sine. Era atat de frumoasa! Cu cat o priveam mai mult,cu atat se latea si crestea in intenistatea luminii. Brusc,parca albul aurei a inceput sa prinda tente de portocaliu. Mi.am tintuit ochii atenti spre culoarea care isi pastra nuantele. Nu mai clipeam de cateva minute. Voiam sa vad daca mai are loc o schimbare. Din nefericire,campul meu energetic a ramas neschimbat. Am inchis ochii iar apoi i.am deschis. Acum ma dureau ingrozitor!
Nu puteam ramane asa,in chinuri! Am incercat sa ma ridic,dar cand am ajuns pe picioarele mele,am inceput sa tremur mai ceva ca o gelatina alterata. Din nou,privirea mi.a cazut pe mana mea,inconjurata de aura albicioasa.
-E frumoasa,nu.i asa?
Am tresarit violent,acoperidu.mi pieptul cu palma. Vocea era calda si dulce,ca o simfonie. Ingerul!
-Da,foarte frumoasa! De unde stii ca pot sa o vad?
-De 10 minute te holbezi la mana ta. Nu e asa greu de ghicit.
Ingerul m.a ridicat pe brate si a pornit in zbor spre casa mea. Voiam sa il intreb atat de multe...
-De ce m.ai lasat singura??
-Am vrut sa iti observ sensibilitatea ta la lumina. Din nefericire,aceasta te tulbura, deci se pare ca talentul tau nu este unul divin.
-De care este?
-Satanic.. Si nu am puterea de a te scapa de el.
-vreau sa mergem acasa si sa facem meditatii. Asa ai promis!
-Trebuie sa iti dau neplacuta veste ca nu putem face meditatie. Daca o sa facem,este foarte probabil sa...

Intuneric vesnicUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum