Trick or Treat( familia Sand)

Raven Of Death

E rândul lui Raven, puștiul de 16 ani care a vorbit cu voi până acum. Sper că vă dați seama că o să vă povestesc despre moartea lui, și sper că e evident faptul că și el a murit la 19:15, în aceeași zi ca și frații lui.
Era o seară liniștită, iar Raven tocmai terminase orele......

* din perspectiva lui Raven*

Am ieșit din liceu pe la ora 19:00. Terminasem mai devreme programul, dar de obicei eu rămâneam să îi mai ajut pe profesori cu diverse... Bun! Să nu cumva să îndrăzniți să credeți că încercam să îi lingușesc, fiindcă nu e absolut, sub nicio formă așa!!! Și nu mă contraziceți! Nu uitați că eu sunt tipul cu cuțitul în povestea asta! Pur simplu nu aveam ce face acasă... Nu sunt foarte apropiat de frații mei, deci nu am cu cine să discut...

Cum spuneam, tocmai ce ieșeam de la liceu alături de Mary. Cine e Mary? O fetiță adorabilă! O iubesc ca pe sora mai mică pe care nu am avut-o. Din moment ce eu am suferit mult ( si încă mai sufăr) din cauza fraților mei care nu m-au apreciat și, sau iubit; am jurat că am să fiu un frate protector și iubitor pentru draga de Mary. De ce eram pe stradă cu micuța fată la ora aia? Pentru că o conduceam pe Mery spre casă.
Ea locuiește aproape de liceul meu și o conduc des spre casă. Pe strada ei locuiesc mulți foști pușcăriași și în fiecare noapte se aud gloanțe care lovesc pereții caselor, geamuri și oameni. E periculos să meargă singură pe jos în locul ăla dement.... Mai ales noaptea...

Am mers împreună până am intrat pe străduța rece și intunecoasa pe care locuia Mery. Totul fusese bine și frumos până... POC!!POC!!! Gloanțe! Fir-ar!!
O iau pe Mary de mână și fug.
-Raven! Mi-e frică!
-Știu! Rezistă puștoaico!

Am fugit amândoi. Deodată tipul urmărit de cel cu pistolul apare în fața noastră. Ultimul lucru pe care apuc să îl fac e să mă pun drept paravan pentru corpul micuței Mary. O durere mă apăsa în piept. Glonțul a trecut prin mine ca printr-o hârtie. Ochii mi se măresc și inimă mi se micșorează când văd că glonțul ne-a perforat și pe mine și pe Mery. Ironic, tipul care trebuia împușcat a fugit... Crudă soartă...
Mă uit îngrozit la micul trup al fetiței care se prăbușește lent peste pământul rece.
-Mary....
A fost tot ce am mai apucat să spun înainte să mor... la ora 19:15 pe cea mai întunecoasă străduță din oraș...

Așa am devenit eu Raven Of Death( corbul morții). Ca și frații mei sunt pe jumătate mort. De ce? Pentru că nu am putut să protejez persoana pe care o iubeam cel mai mult. Am pielea albă, rece, sunt mereu îmbrăcat intr-un costum negru și port mereu o mantie neagră și un joben. Am însă un lucru de care nu mă despart. Niște mănuși de piele. De ce? Ăsta e blestemul meu. Eu nu vreau să fiu criminal. Urăsc ceea ce fac... Mă urăsc...
Când ating un copil cu mâna goală acesta moare instantaneu. Corpul i se răcește și arată de parcă ar fi mort de o săptămână. Cel mai groaznic e că imediat ce mă aflu lângă un copil îmi dau jos mănușile. Sunt blestemat să fac asta. Urlu, mă împotrivesc acelei forțe care mă obligă să îmi dezgolesc mâinile, dar inevitabilul se întâmplă și copilul cade mort la picioarele mele.
Eu aduc moartea, ca orice corb. Încă un motiv ca să îmi merit numele...Vă rog nu mă urâți. Judecați-ma, apoi iertați-ma. Și dacă sunteți copii, vă rog fugiți fără să priviți înapoi. Nu vreau să vă rănesc... Vreau să evit inevitabilul, să reușesc imposibilul, să mă opun forței care m-a făcut criminal...

Dacă mă vedeți iertati-ma și uitati-ma... E cea mai bună soluție. Și dacă nu le puteți face pe amândouă nu va condamn. Nici eu nu m-am putut ierta și nici nu voi putea vreodată...

Scz. că a durat atât până am postat! De vină sunt temele la mate! O să încerc să mă grăbesc cu următorul cap.
Pe dată viitoare!
PS: Spuneti-mi părerile despre carte dacă aveți timp!:)))