Trick or Treat( familia Sand)

Singur....

* din perspectiva lui Raven *

Alergam... Nu știu de ce, nu știu de cât timp. Eu alergam. Mă simțeam minunat! Aerul rece se izbea de fața mea. Parcă lăsam în urmă toate problemele mele pe măsură ce alergam și mai departe. Încercam să uit de toți cei pe care i-am rănit și pe toți cei care m-au rănit la rândul lor. Simțeam că o să plâng iar, dar cât alergam m-am izbit de o creangă de copac. M-a doborât la pământ în secunda următoare... Eram fericit că m-a lovit pentru că uitasem de plâns, dar eram și trist fiindcă știam că o să am un cucui frumușel timp de câteva zile. Asta e.... Cu neatenția mea, am stricat tot momentul euforic. Nu aveam chef să mă mai ridic de pe jos. Am rămas acolo cu gândul la crimele pe care le comisesem acum câteva minute. Încă aveam mâinile mânjite de sângele copiilor și în minte încă îmi mai răsunau țipetele lor... Mi-am cuprins capul în palme. Mă uram... Mă săturasem de viața asta de mizerie....

*din perspectiva criminalilor*

Toți locatarii casei erau îngrijorați.... Mai ales Ken și Tembry.
- A trecut o zi... O ZI!!! Și Raven nu s-a întors încă!!!!! urlă Tembry prin casă.
- Sigur e bine... spuse Slender.
- Cum să fie bine!?? Când l-am văzut ultima oară, stătea nemișcat în flăcări!!!!
- Tembry are dreptate. În plus, cred că Raven nu se va întoarce prea curând. Nu l-am mai văzut niciodată așa... E grav... spuse Jeff.
- Ar trebui să-l căutăm? întrebă Ken.
- Nu. Ne-ar fi imposibil să îl găsim. E cel mai bun dintre noi la capitolul ăsta cu ascunsul...
- Și atunci? Ce facem?
- Nimic... Nu putem face nimic....

* din perspectiva lui Raven *

Până la urmă m-am hotărât să mă ridic de pe pământ. M-am plimbat prin pădure o vreme, meditând la ce s-a întâmplat până acum.
Deodată, aud un zgomot. Îmi întorc privirea spre locul din care s-a auzit zgomotul. Și atunci văd... Polițiști!!
- Stai! În... În n- numele l- l- legii, stai! spuse unul dintre polițiști în timp ce îi tremura pistolul în mână.
Era clar că și-au dat seama unde lo uim noi, criminalii. Asta nu e bine...

Mă pregăteam să fug, cand, polițistul a aruncat în mine cu o grenadă cu fum. Mirosul infect mi-a pătruns in plămâni, dar am reușit să mă transform in corb și să zbor, fără să mă vadă ei.
Am zburat departe, dar fumul mă amețise prea tare. Am leșinat pe iarba moale, intr-un câmp de margarete......

Scz. că a durat atât până am postat. Mi-a fost somn azi-noapte... Oricum, sper să fiți gata pt. continuare! Eu sigur sunt!:))