Trick or Treat( familia Sand)

Ceea ce am devenit...

* din perspectiva lui Raven *

Bună! Mă cunoașteți. Sunt Raven. Însă nu mai sunt același pe care îl știți. Am ales să mă schimb în bine... Acum probabil că vă întrebați de ce vorbesc așa cu voi. Ce s-a întâmplat cu evadarea din închisoare? Sunt puștii bine? Da. Suntem bine. Am crescut toți. Nu v-am mai vorbit de mult timp. Poate că pentru voi timpul a trecut mult mai repede, dar veți înțelege afirmația mea după ce o să vă spun că acum am 19 ani. Da, a trecut un an de când v-am scris ultima dată, dragi lectori. A trecut un an de la evadarea din închisoare. Vă scriu acum pentru ultima oară. Vreau să vă mulțumesc pentru că ați avut răbdare să îmi ascultați viața și vreau să vă mulțumesc că ați citit această carte în care mi-am scris gândurile, întâmplările, emoțiile... Este ultima dată când veți mai citi pe paginile albe ale ,,cărții'', scris între două steluțe, ,,din perspectiva lui Raven''.

Toți suntem bine. De când am învins-o pe Mary, nu am mai fost controlat de nicio putere demonică. Încă port mănușile, fiindcă puterile mâinilor mele vor rămâne veșnic neschimbate. Însă acum mă pot controla.
Am văzut cu toții că nu putem trăii unii fără alții și am hotărât să locuim toți împreună. Am dărâmat din temelii casa mea, apoi pe a lui Slender și am construit o singură casă, mai mare mare, mai bună, mai frumoasă! Eu și Slender am deschis o mică școală aici, în Jollywood, în care tinerii criminali să fie orientați spre un viitor mai bun, în care să le fie oferită șansa la o schimbare în bine. Leopold este secretarul și sfătuitorul meu cel mai de încredere. Însă mai presus de toate... este prietenul meu.
Jeff s-a maturizat și avem o prietenie strânsă în continuare. El nu a putut renunța definitiv la obiceiul de a omorî oameni, dar nu îl condamn pentru asta. E mult prea de treabă ca să mă supăr pe el.
Tembry și L.Jack s-au căsătorit până la urmă, iar eu și Ken am fost cavaleri de onoare la nunta lor. Eu am avut și onoarea de a o conduce pe Tembry până la altar, în locul tatei.
Ken și Ben.... Ei au rămas neschimbați. Cu toate astea nu aș renunța la ei pentru nimic în lume. La fel cum nu aș renunța nici la Teddy sau Ene care, apropo, sunt și ei foarte bine.

Atât am avut de spus, de povestit, de împărtășit cu voi. Sper să nu ne uitați prea curând. Și, dacă aveți timp, veniți să ne vizitați. Vă așteptăm cu brațele deschise. Și dacă nu ne vizitați, atunci doar gândiți-vă la noi. Vă vom rămâne recunoscători și dacă faceți asta. Poate ne vom vedea cândva. Într-o altă viață, intr-un vis.... În misterioasa pădure Jollywood....

*SFARSIT*

Ăsta a fost finalul. Sper că v-a plăcut cartea și sper să îmi  citiți în continuare poveștile. Poate voi face și partea 2 a cărții, dar până atunci.......
Vă pup!:)))