Trick or Treat( familia Sand)

Halloween ,,fericit''!

* din perspectiva lui Raven *

Nu am dormit toată noaptea. Am stat în aceeași poziție.... Pe marginea patului cu privirea plecată spre podea, cu ochii mari și cu sufletul gol.
Era ora 5 dimineața. M-am ridicat păstrându- mi expresia neutră. Am luat de pe raft o poză cu familia mea. În poză eu aveam 4 ani și cu toții eram......fericiți.......
M-am așezat din nou pe pat. Am lăsat poza să îmi cadă din mână doar ca să aud cum se sparge geamul acesteia, producând zgomotul perfect pentru sufletul meu zdrobit. Am luat un chibrit, l-am aprins, apoi am dat foc pozei de pe jos. Am privit tăcut flăcările, apoi m-am trezit că râd ca un psihopat de.... ei bine nu știu exact de ce.... Doar râdeam.
Am fost timp de câteva clipe, inconștient de ceea ce fac. Tot ce știu e că în continuare mă aflam pe pat, râdeam nebunește și toată cameră luase foc. Îmi plăcea priveliștea. Totul ardea așa haotic. Focul e...distrugător...

După câteva minute au apărut frații mei și m-au scos de acolo. Apoi cred că m-au... certat sau..ceva... Tot ce știu e că auzeam voci neclare și că erau ale fraților mei. Nimic mai mult.
- Raven, revino- ți!! țipă Tembry disperată. Haide!! Du-te să te speli pe față, te vei simți mai bine!!
M-am ridicat privind în gol, am luat o cană mare de pe masă care era plină cu apă, mi-am turnat-o peste corpul rece și m-am așezat înapoi la locul meu de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. Toți mă priveau cu spaimă. Mai ales Jeff care mă mai văzuse în starea asta... dar nu la fel de rau. Deci puteam vedea că e terifiat de mine...și îl înțelegeam...
Până la urmă m-am hotărât să ies la vânătoare. Doar azi era Halloween-ul.......

Totul era așa cum mă așteptam. Imediat ce am ieșit din pădurea criminalilor, am putut zării felinare din dovleci sculptați, case ornamentate în așa fel în cât să pară ,,înfricoșătoare'' și, desigur, copii care ieșiseră la colindat. Perfect...
M-am plimbat puțin prin vechiul meu oraș, am speriat niște copii doar așa, de formă, apoi le-am furat dulciurile. Mă jucam și eu puțin... Dar acum era timpul pentru lucruri serioase.
M-am transformat în corb, (ce? trebuia să vă așteptați la asta, doar mă numesc Raven!) apoi m-am așezat pe creanga primului copac de la intrarea în pădurea criminalilor. În fața pădurii se aflau 5 copii. Erau 2 fetițe și 3 băieței. Adorabil...
- Haidetsi, nu mai fiti flicosi mă!....spuse unul dintre băieței, care, după voce, nu avea mai mult de 4 ani.
- Dar, mama a spus să nu intrăm în pădurea asta...a îngânat una dintre cele două fetițe.
- Plostii!! Nu e nimic inflicosatol acolo! In plus, e lecomandat să intli în loculi peliculoase de Halloween, fiindcă potsi întâlni cleatuli lele si spilite!
- Parcă spuneai că nu e nimic înfricoșător acolo!! a zis fetița de 7 ani.
- Selios?? Am spus asta? Bine! Atunsi să melgem în pădule!

Și adorabilii copii se avântară spre cruda pierzanie...
Am zburat de pe creangă și i-am urmărit. Când ei au obosit de la atâta mers, eu mi-am reluat forma umană și m-am ascuns undeva în apropierea lor. Un rânjet de psihopat îmi invadă fața... Ăsta nu eram eu... Iar nu mai gândeam clar. Iar eram controlat de acele forțe demonice.
Mi-am scos mănușile. Eram gata să ucid acum că aveam mâinile dezgolite ( asta dacă vă mai amintiți capitolul despre moartea lui Raven). Când m-au văzut, copiii au început să țipe îngroziți. Vântul rece îmi flutura pelerina ( aici nefiind vorba de pelerinele supereroilr!). Cu o mână l-am atins pe băiețelul de 4 ani care își dorise să meargă în pădure. Corpul lui s-a răcit instantaneu și a căzut vânăt și mort la picioarele mele. Apoi pe restul i-am ars, i-am măcelărit, i-am terifiat și i-am mutilat... Pierdusem controlul. Înfigeam cuțitul cu sete cadavrele victimelor mele împroșcând cu sânge pe copaci, pe pământ, pe frunze......pe propria mea față......
Ultimul copil rămas în viață era fetița de 7 ani. A căzut în genunchi în fața mea și a început să plângă. Am râs ca un dement de acea postură josnică a fetei. Cu o tăietură rapidă i-am despicat pieptul lăsând la vedere oasele ei albe mânjite de sânge. Am trântit- o la pământ. Am scos din haină cuțitul pe care îl luasem la mine. I-am rânjit ,,frumos''. Apoi am trasat patru linii pe fața ei cu cuțitul...apoi încă patru, formând astfel o tablă de joc pentru ,,x'' și ,,0''. Și am început să mă joc pe fața ei delectându- mă cu urletele de durere pe care le scotea. Am tras linia finală și i-am înfipt cu toată forța cuțitul în inimă, omorând-o astfel pe fată.

Când în sfârșit am putut conștientiza din nou m-am îngrozit. Asta era opera mâinilor mele?.... Mâinilor mele jegoase de criminal dement!! Ce am făcut? Cum de am măcelărit în halul ăla trupușoarele fragile ale acelor copii mici și nevinovați?! Cum?!!! De ce sunt un monstru?!! De ce!?!! Ce am făcut?.........
- Treziți- vă copii! Iertați-mă.. Vă implor să mă iertați!!! Ce am făcut!!??

Era prea târziu..... Mi-am pus mănușile și am plecat... Unde? Nu știu. Sunt sigur doar de faptul că ceilalți nu sunt în siguranță cu mine. Trebuie să plec... fără să mă mai întorc vreodată. Fiindcă cine ar vrea să stea lângă un monstru... Vă spun eu. Nimeni.....

Cam ăsta a fost capitolul in cinstea Halloween-ului. Sper că v-a plăcut!!:))) Ne vedem ( ne citim de fapt) data viitoare când vă voi povestii în continuare despre Raven...
Halloween fericit, pui de unicorni!!;))))