Trick or Treat( familia Sand)

Trandafirul...

* din perspectiva lui Raven *

M-am sculat la fel de prost dispus ca atunci când m-am culcat. Mă simțeam.... gol pe dinăuntru. Până la urmă m-am hotărât să mă ridic din pat. Aveam nevoie de cineva...Cineva drag mie....
M-am dus spre dulapul unde țineam spiritul celei mai dragi persoane...mama. Bun!!! Acum încetați să vă imaginați tâmpenii legate de ceea ce tocmai am spus, stați cumintei în dreptul vostru și aveți răbdare să explic ce am vrut să spun de fapt!!

Când eram micuț, stăteam mereu cu mama.... Era o femeie incredibil de iubitoare și blândă. Și știți ce îi plăcea cel mai mult să facă? Îi plăcea să aibă grijă de flori. N-am să uit niciodată cum stătea, chiar și ore în șir dacă era nevoie, lângă diversele flori din ghiveci. Pur și simplu le iubea...
Cel mai mult însă, îi plăceau Trandafirii Lunii. Erau niște trandafiri extrem de rari care creșteau doar cu rouă proaspătă și cu lumina Lunii. Mama spunea că aceste flori se bazează pe dragoste și de aceea sunt atât de puțini oameni care au reușit să cultive așa ceva.

În trecut nu o înțelegeam pe mama. Trebuie să fii bun prieten cu nervii să ai atâta răbdare pentru a crește florile alea!! Acum am însă .... chiar o înțeleg. Înainte să moară, mama mi-a promis că mă va ajuta și-mi va fi alături întotdeauna. Apoi, când credeam că am pierdut-o, am descoperit uimit și fericit că sufletul ei trăiește acum în Trandafirii Lunii. De atunci îi îngrijesc ca pe o persoană reală. Fiindcă, na....e mama mea.....
Trandafirul e exact ca o persoană. Respiră, are sentimente, te aude, te vede și, mai important, simte durerea... Deci, poate fi omorât...Oricum, cred că aspectele enumerate mai sus erau evidente având în vedere faptul că trandafirul e mama... ei, de fapt e sufletul ei, dar ce mai contează. Important e că este, nu?

E aproape Halloween, deci în curând va fii lună plină ( cel puțin în cartea mea, că în viața reală chiar nu știu cum o să fie).
Asta înseamnă că mama se va putea delecta în voie cu razele mângâietoare ale acesteia. Apropo de delectat, trebuie să îmi iau cu mine sticluța și să merg în pădure să caut rouă pentru mama...bine, să iau apă de ploaie pentru mama, că tocmai a plouat acum vreo 15 minute.

Iau ghiveciul fragil în mână, cobor scarile și îl așez frumos pe o măsuță în sufragerie. Trebuie să menționez că acum eram în casa lui Slender. Mda...am ajuns să locuiesc la el fiindcă Tembry și Ken vor să se ducă mereu la Ben și L.Jack.
Apoi am ieșit în pădure după fragi și mure........... Glumeam doar. Am ieșit după apă...

După ceva timp de la plecarea lui Raven, restul criminalilor s-au adunat în sufragerie.

Slender citea calm pe canapea, Ken și Ben făceau glume seci ca întotdeauna, Tembry se holba la Jack, Jack se holba la biscuiții de pe masă, iar Jeff stătea pe o treaptă a scării, își ascuțea cuțitele și îi privea cu dispreț pe ceilalți locatari.
- Hei, Ken! Pariu că mânuiesc cuțitele mai bine ca tine!spuse Ben.
- O daaaa??!!! Fii atent!!
Ken luă un cuțit și începu să facă pe samuraiu' până îi zbură cuțitul din mână și îi reteză cartea lui Slender. Apoi primi o bătută bună și se alese cu un ochi vânăt și cu buzele umflate.
- Ha, ha!! Nu ști nimic ramolitule! Uite așa se face!
Apoi începu și Ben să fie samurai. Lovi ca bezmeticu' în stânga și în dreaptă cu un cuțit și, dintr-o mișcare rapidă tăie în două Trandafirul Lunii care era pe măsuță....
Toți încremeniră. Un urlet haotic umplu casa, apoi se opri și sângele trandafirului începu să curgă lent... Ben scăpa cuțitul din mână și se făcu alb ca varul. În fața ușii stătea...Raven. Expresia feței lui era de nedescris. Furie, teamă, singurătate, groază, durere, toate erau îmbinate perfect pe chipul lui formând un tablou macabru.
- Mamă... șopti Raven doar pentru el, nemaiavând glas ca să vorbească.
- Raven... eu...îngâna Ben.
- Pleacă.... răspunse Raven în șoaptă.
- Ce?
- PLEACĂ!!!! Mori!!! Arzi în flăcările Iadului!! Mi-ai omorât mama nenorocirile!!!!!!!!!

După o lungă luptă de a-l ține pe Raven departe de Ben și de a-l opri să nu îl omoare, lucrurile s-au mai calmat.
Raven se duse în camera lui, se așeză pe marginea patului și privi în gol. Avea o expresie neutră pe față și pe obraz i se prelingeau lacrimi reci. Rămase neputincios amintindu- și că nu poate da timpul înapoi....

Cam atât pt. azi.... În următorul capitol o să scriu și despre Halloween!:)) Deci fiți gata pt. un capitol special și pregatiti- vă pentru acțiunile terifiante pe care le va comite Raven.....